Masini de vot

Nu conteaza ce gandesc sau ce-ar vrea ei sa faca, conteaza doar sa fie prezenti si sa voteze asa cum le cere partidul. Nici cei care ii conduc si care le transmit ordinele mai marilor din partid nu stiu prea bine de ce se iau anumite decizii si de ce sunt nevoiti sa-si schimbe declaratiile de la o zi la alta, ca niste papagali. Multi politicieni nici nu stiu de fapt ce cauta in Parlament sau chiar in Guvern.

De 15 ani clasa politica romaneasca aluneca pe o panta a neincrederii care se arata pe zi ce trece tot mai abrupta. Cand stai de vorba cu oamenii politici iti explica intotdeauna ca, indiferent ce ar face ei, romanii sunt apatici, nu sunt interesati de politica, nu prea citesc ziarele si nu asculta stirile.

N-am pomenit insa vreun politician care sa recunoasca faptul ca ar fi principalul vinovat de starea de fapt in care se gaseste Romania de atata timp, ca si el ar fi putut sa recastige, incet dar sigur, increderea romanilor.

Eu cred ca nimeni nu vrea sa recunoasca pentru ca, daca ar recunoaste, ar insemna sa accepte ca locul lor e acasa, in fata televizoarelor, langa o ceasca cu ceai, urmarind cum cei capabili construiesc "noua Romanie", pe care ei, din egoismul de care dau in continuare dovada, o impiedica sa apara. N-au fost capabili de 15 ani sa genereze nimic in afara de milionari de carton si averi care in cazul in care ar fi verificate mai atent ar fi luate de vant. N-au reusit sa ne convinga decat ca intreaga clasa politica este nereformabila, ca nu mai are nici o sansa si trebuie schimbata in totalitate.

Cum ne pot convinge, ca merita sa ne implicam sau cel putin sa fim interesati de politica, oameni ca Radu Berceanu, Viorel Hrebenciuc, Verestoy Attila sau Dinu Patriciu?

Acesta este si motivul pentru care Alianta a venit cu o noua formula la ultimele alegeri.

Din pacate incercarile ei de-a aduce in Parlament oameni noi s-au dovedit a fi de fapt o mare pacaleala. Noii parlamentari hotarati sa transforme Romania si sa schimbe imaginea Parlamentului au fost foarte repede redusi la tacere. Astazi nu sunt altceva decat o masina de vot mai mult sau mai putin performanta.

Chiar astazi se implineste un an de cand s-au anuntat rezultatele alegerilor legislative. Ma incearca un sentiment de nostalgie cand ma gandesc la fostii mei colegi din Partidul Democrat care isi propusesera sa mute muntii din loc numai sa se spuna adevarul si sa se faca dreptate in Romania. Din pacate, la un an de la acele momente de euforie au ajuns niste umbre. Sunt umbrele a ceea ce au fost ei odata.

Nu conteaza ce gandesc sau ce-ar vrea ei sa faca, conteaza doar sa fie prezenti si sa voteze asa cum le cere partidul. Nici cei care ii conduc si care le transmit ordinele mai marilor din partid nu stiu prea bine de ce se iau anumite decizii si de ce sunt nevoiti sa-si schimbe declaratiile de la o zi la alta, ca niste papagali.

Multi politicieni nici nu stiu de fapt ce cauta in Parlament sau chiar in Guvern. Datorita complexului lor ca nu fac mai nimic si isi rezolva doar interesele personale, tot timpul au considerat o virtute prezenta sau eventual absenta motivata. Ani la rand n-au facut nimic concret, au venit la sedinte sau au adus motivari ca la scoala, n-au deranjat pe nimeni, iar inainte de alegeri s-au milogit sa mai fie pusi inca o data pe liste. Probabil ca sutele de parlamentari de dupa ‘89 si-au ascuns de fapt incompetenta in spatele prezentei mute sau a absentelor motivate.

De fapt isi motivau absentele ca sa-si poata lua indemnizatiile de sedinte. La fel se intampla si cu ministrii. Marea lor majoritate sunt parlamentari. Nu vin la sedinte, dar isi motiveza absentele si in felul acesta isi iau si de la Parlament indemnizatiile.

Saptamana trecuta am fost nominalizata pentru absente de plenul Camerei Deputatilor.

Probabil ca si eu si colegii mei am avut mult mai putine decat altii, dar ei si le-au motivat. Noi n-am vrut sa ni le motivam. Cu siguranta ca nu s-ar fi acceptat o motivare de genul: "In aceste momente romanii nu au nevoie de noi in Parlament, pentru ca nu este o prioritate pentru ei schimbarea lui Nastase si a lui Vacaroiu. Daca s-ar fi vrut asta ar fi trebuit sa se faca demult. Acum e prea tarziu. Romania n-are nevoie de mascarada si de circul din Parlament din aceste zile si noua ne este rusine sa participam la el".

Trecand peste ce am fi scris noi in motivari sunt convinsa ca nu pentru un asemenea Parlament au votat romanii in noiembrie 2004.

Romanii nu au nevoie de oameni politici incapabili sa le apere interesele, nu au nevoie de parlamentari si de ministri interesati doar de propriile lor afaceri, nu au nevoie de minciuni acoperite cu motivari si mai ales nu au nevoie in Parlament de masini de vot lipsite de orice fel de personalitate. Degeaba plang pe coridoare fostii mei colegi de partid ca au ajuns de rasul curcilor si pierd toata ziua in Parlament, neavand nici macar dreptul sa comenteze ceva, pentru ca sunt obligati sa-si sustina Guvernul indiferent cat de mari ar fi greselile pe care le face.

Atunci cand au putut striga au preferat sa-si ascunda capul in nisip. Acum degeaba o fac pentru ca nu-i mai crede nimeni.