Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Traiesc, de aproape doua saptamani, intr-o lume amestecata in care incape si o mica Romanie. Trebuie sa ai ochi s-o vezi, s-o deosebesti dupa mimica si indeletniciri, s-o afli. Hotelul din Larnaca numara aproape 400 de camere, cateva piscine, plaja proprie, ambarcatiuni de agrement si o sumedenie de angajati. Douazeci dintre ei sunt romani. Maria, dintr-un sat de langa Iasi, e de patru ani in Cipru. Face tot ce poate pentru a nu-si pierde slujba la acest hotel, unul din putinele care raman, fie si partial, in functiune peste iarna. E o femeiusca slaba, cu miscari iuti, camerele unui etaj intreg ii revin pentru a fi dereticate zilnic iar intre cinci si sase dimineata matura aleile dintre piscine, aspira potecile care duc spre plaja. Castigi 1000 de euro pe luna? Dumnezeule, se mira femeia! Niciodata, chiar daca lucrez fara libere. Asta e, ce faceam acasa? Are un baiat, adolescent, in grija bunicilor. E bucuroasa ca si sotul e aici ca sudor. Nu sudeaza mereu, dar mai prinde de lucru. Nu locuiesc in hotel, patronii nu ingaduie asta. Fac naveta. Pornesc de acolo cu noaptea in cap si noaptea tarziu se intorc sa doarma. Nu vin acasa decat foarte rar. Ar fi un lux. Mai bine trimit baiatului si parintilor banii castigati decat sa-i dea pe drum. N-a fost la vot niciodata. Nu prea stie cand se voteaza si nici unde iar ea n-are timp nici pentru masa de pranz...
Andreea e din Galati. Daca Maria suie spre 40 de ani, ea are doar 26. Cele doua femei, chiar daca sunt de cate patru ani in acest hotel, nu se cunosc. Galateanca e la sala de mese, strange farfuriile dupa micul dejun, serveste uneori, dar n-are statut de ospatar. Ea a auzit de referendum, ar fi vrut sa mearga la vot, dar stia ca nu se poate decat la Nicosia. Ziarul in limba romana, pe care-l citeste uneori n-a scris ca s-a organizat si aici, in Larnaca sau Limassol o sectie, drept pentru care cand a aflat era prea tarziu.
La prosoape, pe care le schimbi pentru plaja, e o alta romanca, din Sibiu. E mai gomoasa si scoti greu o vorba de la ea. Sunteti multi romani aici? – am intrebat-o intr-o dimineata. Sunt destui, zice ea. Unii vin sa fure, altii sa violeze. Pot viola si acasa, ce le trebuie atata drum? – remarc eu ironic. Femeia, din Sibiu, mai zice ceva scarbita si, dupa accent, pricep de ce a zis "sunt' si nu "suntem' destui romani.
Pe plaja, un baiat, cu vesta hotelului pe spate, trecut nitel de majorat pare roman. Strange in zori, cand eu obisnuiesc sa-mi fac plimbarea pe tarm, resturile de alge. Le grebleaza si apoi le trece, cu o mana inmanusata, intr-o roaba. Seara l-am vazut privind cu jind cativa ciprioti care jucau volei. L-am intrebat daca-i roman. M-a privit incruntat si a mormait cateva cuvinte care pareau grecetti. A plecat nemultumit spre treaba lui. Intr-o zi l-am auzit, era in spatele meu, vorbind precipitat la telefon, in limba stramosilor nostri comuni. De ce se ferea acel baiat sa spuna din ce tara vine? De ce, asa cum am aflat, cei 20 de romani care asuda in acelasi hotel au legaturi limitate intre ei sau deloc?
Am intrebat-o pe Maria, dac-o stie pe unguroaica de la prosoape. Nu, n-o stiu, a zis ea pentru prima data ursuza si era limpede ca o sstia, dar mica Romanie cipriota refuza sa-si asume statutul asa cum, ma tem, si acasa incepem sa ne refuzam statutul de tara.
