Prestatia noului premier in timpul "vizitelor de lucru" la sinistrati a fost un adevarat soc stilistic. Desigur, carisma si empatia nu se invata la scoala – nici macar la Oxford. Nu m-am asteptat insa la o retorica mai lemnoasa chiar decat a lui Emil Boc. Succesorul acestuia vorbeste in sloganuri desprinse parca din manualul micului activist PCR: "seriozitate, seriozitate, seriozitate", "mobilizare si rezolvarea problemelor cat mai repede", "la munca, nu la vaicareala"!
Mihai Razvan Ungureanu ar fi trebuit sa fie solutia la problemele de comunicare ale Guvernului. Ar fi trebuit sa aduca un plus de coerenta si de credibilitate mesajelor oficiale. Atat. Centrul puterii ramane tot la Cotroceni. Acolo s-au ales ministrii, acolo s-a retusat programul de guvernare. Noul premier n-a avut vreun cuvant de spus nici macar in privinta componentei propriului cabinet. Semn ca nu i s-a cerut sa conduca tara, ci doar sa puncteze la "impresia artistica".
Traian Basescu avea nevoie de un Boc mai cizelat. Ungureanu parea alegerea ideala. Faptul ca nu (mai) e membru de partid nu il face independent politic, ci complet dependent de Cotroceni. Nu exista, asadar, nici un risc sa isi ia rolul de sef al Executivului prea in serios. Devotamentul fata de Zeus si l-a probat de mult. Inca de pe vremea cand era liberal si ministru de Externe, dar "uita" sa-i comunice premierului Tariceanu ceea ce ii transmitea prompt presedintelui. "Fidelitatea" sa nu tine de onoare, ci de interes. Dupa esecul lamentabil al experimentului Baconschi, fostul sef al SIE este luat in considerare ca viitor prezidentiabil. Are CV-ul potrivit. Nu insa si datele naturale.
Citește pe Antena3.ro


