Mintea cea de pe urma

Nominalizarea lui Sorin Frunzaverde inca din 2004 ar fi scutit Armata Romana de rusinea ca de ziua ei, in 2006, sa aiba parte de o demisie a ministrului ei, in urma unui esec managerial de proportii.

Demisia ministrului Apararii, Teodor Atanasiu, este o usurare pentru toti cei care au tinut vreodata macar cinci minute la Armata Romana. Cea mai populara institutie de stat din Romania a avut parte, timp de 1 an si 10 luni, de un cosmar. Acesta a luat sfarsit. A fost o mare greseala a PNL sa fie reprezentat la Ministerul Apararii de un personaj ca Atanasiu. Liberalii trec in ochii lumii drept buni politicieni, oameni de afaceri priceputi, cu mintea deschisa si viziune, vorbitori de limbi straine. Nici una din aceste calitati nu-i era caracteristica fostului ministru al Apararii. Atanasiu a fost o piatra de moara de gatul PNL, din punct de vedere al performantei politice si al imaginii. Multi liberali au recunoscut pe la colturi ca le este rusine cu nivelul fostului ministru. Dar obligati de politica de partid, l-au sustinut pentru ca devenise un adversar al sefului statului.

Cu toate ca unii il acuza pe Calin Popescu Tariceanu de compromis politic pentru a putea nominaliza un comisar European din randurile PNL, cred ca renuntarea la Atanasiu este o victorie a spiritului liberal adevarat. Si nu in ultimul rand a inteligentei. Cu aceasta miscare, primul-ministru devine si el un jucator.

As spune ca dupa discutia intre patru ochi dintre Basescu si Tariceanu, celor doi le-a mai venit mintea la cap, cum zice romanul. Obisnuiti sa vedem razboaie continue intre cele doua palate, credeam ca intalnirea de ieri va fi o noua confruntare dura. Dar nu s-a intamplat asa. Cred ca e prima oara din decembrie 2004 cand exponentii celor doi poli de putere discuta, ajung la o intelegere si o pun in aplicare. Asa ar fi fost normal de la bun inceput. Dar relatia dintre cei doi a luat-o pe o panta periculoasa si risca sa ajunga foarte repede la "the point of no return". La limita, unde un divort era inevitabil.

Ceea ce este insa anormal si va constitui un subiect important in zilele ce urmeaza este faptul ca decizii fundamentale pentru tara s-au luat intr-un singur cabinet. Trei-patru oameni din stat au negociat si hotararea a fost pusa in aplicare. Ideea de consultare in interiorul Aliantei D.A. si chiar in cadrul coalitiei de guvernamant a disparut complet. Ceea ce nu este deloc de incurajat. Poti sa faci orice schimburi, negocieri, aranjamente. Dar democratic si mai ales institutional.

Comisarul European Varujan Vosganian este al Romaniei, nu al PNL, al lui Sorin Ovidiu Vintu sau al ideii de compromis Basescu-Tariceanu. Aici, interesul national a fost pus intre paranteze. Si aranjamentele politice, discutate la masa premierului din Palatul Victoria, au avut prioritate.

Bizantinismul nostru dovedit este o chestiune ce va influenta negativ pentru o lunga perioada perceptia Romaniei in interiorul UE.

Traian Basescu, oricat ar incerca sa fandeze marinareste, este responsabil de acceptarea lui Atanasiu la Ministerul Apararii.

Nu incape nici o indoiala ca demisionarul a fost cel mai slab ministru din ultimii 16 ani.

Daca era un om politic atat de bun pe cat vrea sa arate, presedintele refuza un astfel de personaj in fruntea Armatei. Trebuia sa-i ceara lui Tariceanu o alta persoana, mai calificata pentru un portofoliu atat de important. Basescu era seful CSAT. Avea tot dreptul sa faca asa ceva. N-a facut-o si lucrul acesta il face la fel de vinovat ca si Tariceanu. Ruptura ulterioara dintre el si Atanasiu nu-l absolva de responsabilitate. Dar probabil la vremea respectiva, proaspatul presedinte fusese luat prin surprindere de victoria in alegeri. Si nu stia nici pe departe atat de multe pe cat stie acum.

Nominalizarea lui Sorin Frunzaverde inca din 2004 ar fi scutit Armata Romana de rusinea ca de ziua ei, in 2006, sa aiba parte de o demisie a ministrului ei, in urma unui esec managerial de proportii.

In sfarsit, Dumnezeu i-a dat mintea cea de pe urma lui Traian Basescu. Imi doresc sa-l tina cat mai mult.