Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Un prilej de fală pentru români a fost şi isprava domnitorului Mircea cel Mare, care dobândise o atât de importantă recunoaştere internaţională, încât s-a implicat în succesiunea la tronul sultanului din Imperiul Otoman. Forţa imperiului otoman era teribilă, mătura tot, iar versul cu privire la ambiţiile lui Baiazid, „din pristolul de la Roma să dau calului ovăz”, nu era departe de realitate. I-a mai domolit aroganţa Mircea cel Mare, la Rovine. Apropo, domnitorul valah nu era ca în poezie, „un bătrân atât de simplu după vorbă, după port”. Mircea cel Mare era poreclit „cel Bătrân” fiindcă se evidenţiase prin înţelepciune şi diplomaţie. În realitate, voievodul nostru era maiestuos, cu prestanţă, cu straie scumpe, era tânăr, de 28-30 de ani. Când sultanul a murit, Mircea cel Mare l-a sprijinit pe unul dintre fii să urce pe tronul Înaltei Porţi. Iată că viaţa mă trage de mânecă şi sper că o comparaţie nu calcă în ridicol. Este doar o metaforă. Acum puţine zile, tot un Mircea, faimosul Mircea Lucescu, a fost rugat de emisari ai Federaţiei din Turcia să preia naţionala lor de fotbal. Este un alt moment de sclipire pentru Mircea Lucescu, la 72 de ani, după ce a dus spre trofee de vază echipe din Turcia, Ucraina, Italia, România. Cu Şahtior a câştigat ani la rând campionatul Ucrainei, a ridicat Cupa Europei „îmbrăcându-şi” umerii cu tricolorul românesc, de l-a aplaudat toată Europa pentru finala câştigată împotriva nemţilor. Cu Galata şi Beşiktaş a cucerit campionatul Turciei. La Brescia, o echipă mică de provincie, Mircea Lucescu a născut o mare vedetă, creierul naţionalei Italiei, al Juventusului, al Milanului: l-a lansat pe rafinatul coordonator de joc Del Piero. Mircea Lucescu a dus naţionala noastră la turneul final al Campionatului Europei, l-a debutat pe Hagi, a crescut o talentată generaţie de fotbalişti, descoperită şi instruită de el la Corvinul şi la Dinamo. Le-a fost părinte şi dascăl lui Andone, Rednic, Klein, Mateuţ, Gabor, Răducioiu, Lupescu, Nunweiler VI. În dimineaţa partidelor făcea antrenament în doi cu puştiul Răducioiu, atacantul exploziv al naţionalei şi din Italia. Îmi povestea întâmplări deştepte în emisiunea mea de la Antenă. „Teribil atacant cu care am jucat a fost şi Dumitrache. Îmi istoriseau portari celebri străini că Dumitrache este unicul vârf care nu închide ochii precum ceilalţi în clipa şutului. De atunci am simţit calitatea de lider a lui Ionuţ Lupescu, a demonstrat-o şi în forurile de conducere ale UEFA. M-a preocupat să modelez oameni de nădejde din fotbaliştii mei şi să mă mândresc cu ei când ne întâlnim în viaţă”.
Citește pe Antena3.ro
