Miroase a "şorici gros"

Ştiţi emisiunile acelea în care înfăţişarea unor persoane era schimbată total în numai câteva ore? Before and after... Ei bine, la fel se poate vedea şi spune şi despre Bucureştiul nostru: before and after sâmbătă...

Sâmbătă, 2010. Zi obişnuită de tihnă pentru cei cărora le lipsesc dorinţa, plăcerea de a munci, de a fi activi. Zi memorială pentru ceilalţi. Pentru cei cu abundenţă de valori morale, cu sufletul curat, plin de bunătate, armonie, blândeţe. Oricine putea face distincţia între aceste categorii de oameni într-o singură zi: în ultima sâmbătă a lunii septembrie. Da, pe cât de imposibil pare, pe atât de simplu este.

Bucureştiul este minunat. De fapt, toată România este plină de bogăţii naturale, care ne duc cu gândul la fragmentele din poveştile fantasmagorice citite de bunici în copilărie... Cel de Sus a fost mai mult decât generos cu noi: avem munţi, mare, câmpii, păduri. Şi vară, şi iarnă. Partea cea mai frumoasă e că ele ne stau oricând la dispoziţie, numai că noi - sau doar unii - ne prefacem că nu vedem latura aceasta parcă ruptă din paradis. Ne plângem de munţi de gunoaie, de poluare, de drumuri rele. Dar de asta o să ne legăm în altă zi.

Să revenim. Mereu vor exista două tabere, în toate domeniile. Unii activi, alţii leneşi, nepăsători. Optimişti versus dramatici. Într-o sâmbătă splendidă de septembrie, "înarmaţi" cu mănuşi de cauciuc, rucsacuri, saci de plastic, în ţinute lejere, oameni care doreau să schimbe ceva, să se scuture de mizeria din ţara lor s-au adunat cu ajutorul unei campanii în diferite puncte de înregistrare. Ceilalţi, a căror temperatură indică 40 grade de perfidie, n-au putut renunţa la timpul liber, preţios de sâmbătă (pentru care Voltaire a spus o vorbă: "deplâng omul copleşit de povara timpului său liber"). Nu se puteau deranja, pentru că sunt sclavii principiului "apare o pată de rugină, dai cu vopsea, dar tot reapare rugina". Adică, degeaba mă implic în campanii de strângere a gunoiului, pentru că tot o să reapară, chiar a doua zi. N-au putut da vina nici pe vreme pentru că, slavă Domnului, norii i-au lăsat să strângă liniştiţi.

"Am vrut să ajut poate puţin natura, am vrut să arăt că, dacă vrei, poţi avea o ţară curată. Am vrut ca mulţi alţii să ne urmeze exemplul", ne-a declarat Alexa, o tânără voluntară. Curăţenia României într-o zi a însemnat pentru Alina G. o altă tânără care a crezut în campanie, "lupta pentru o cauză pentru care am decis să mă implic, pentru a ajuta natura să respire, pentru a-i aduce un mic omagiu. Noi nu ştim să-i apreciem rolul. Prin scuzele «nu sunt destule coşuri» sau că nu e treaba lor să cureţe, unii lasă urme ale nesimţirii lor pe unde trec. În această sâmbătă, 7 persoane au format o echipă fără a se fi cunoscut dinainte şi au strâns 50 saci de gunoaie, acompaniaţi de claxoanele şi aplauzele şoferilor de pe Şoseaua de Centură. Cu o floare nu se face primăvară, dar cu mult interes pentru natură se poate face curăţenie". Voluntarii n-au făcut-o pentru a primi aplauze, ci pentru a respira o ţară curată. Era necesar pentru că, an de an, am ieşit din firesc şi ne-am instalat comod in nefiresc. Câte campanii mai trebuie să ne "tragă de mânecă" pentru a ne face ţara sănătoasă? Vă place să trăiţi în mizeria făcută de cei cu "şoriciul gros"?