x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Editoriale Misiunea în această viaţă

Misiunea în această viaţă

de Maria Timuc    |    24 Mai 2012   •   14:52

Singura putere care imprastie intunericul noptii este soarele si singurul fel de a face lumina intr-o incapere intunecata este sa aprindem un bec, o lumanare sau o lanterna. Intunericul se imprastie prin prezenta luminii. La fel, un om rau se imbunatateste daca sta langa unul bun, unul urat devine frumos, pare sa ia ceva din infatisarea celuilalt.

Nu-i ia chipul intreg, nu-i ia trasaturile fizice, ci doar pe acelea ale sufletului, ale mintii; se intampla o stranie fuziune, una subtila, dar vizibila tuturor. Exista o putere transformatoare, care lucreaza in afara constientei noastre sau si in afara ei: o putere care lumineaza in intuneric. Poate ati intrat vreodata intr-o cladire, intr-o incapere, intr-o locuinta in care ati inceput sa simtiti o apasare, o tristete, un soi de nedefinita suferinta.

Multi oameni se gandesc imediat: 'Oh, ce energie negativa-i aici! Sa plec mai repede, sa fug de asta, sa ma indepartez de intunericul de aici'. Multi cred ca, izolandu-se de intunericul emotional al unor locuri, oameni sau situatii de viata, e o atitudine care te face fericit. Asta ar insemna ca soarele sa-si spuna dimineata: 'Ah, oamenii sunt rai, iata ce energii negative emit, ar trebui sa stau departe de ei'. Daca soarele ar face asa ceva, viata...ar avea de suferit. Daca Hristos s-ar fi gandit la pacatele oamenilor, la negativitatea pe care ei o emanau, n-am fi avut sansa mantuirii.

Un om transformat poate fi pentru lumea inconjuratoare, oricat de apasatoare ar fi energia ei, ca un bec ce se aprinde seara in incaperea intunecata. Un sfant e precum soarele, care da viata oriunde se revarsa: lumina sfinteniei nu se stinge, nu dispare, nu decide sa fuga de rau, ci...il transforma prin simpla sa prezenta. Sfantul nu simte frica de pacatosi, nu de pacatele altora se teme el, ci de propriile sale pacate. Mai mult, sfantul ii cheama la el pe cei suferinzi si fara de viata, fiindca el stie ca - si daca va lua raul asupra sa, se intampla doar pentru a-l transforma, doar pentru a aprinde lumina peste el. Prezenta luminii este conditia esentiala pentru risipirea intunericului. 'Eu am venit pentru cei pacatosi', a spus Isus si, poate, a fost un alt fel de a spune ca raul din lume nu poate fi imprastiat altfel decat prin prezenta binecuvanatata a binelui.

Intunericul mintii si al sufletului nu poate fi transformat decat prin prezenta fiintelor luminoase, care vin mereu pe Pamant. Iata de ce transformarea de sine este, poate, calea fiecaruia dintre noi, puterea care va lumina intr-o zi incaperile intunecate si va va transmite bucuria sufletelor intristate de langa noi.

Rugaciunea de iertare sau o simpla declaratie de iubire spuse in gand pot lucra precum intrerupatorul care aprinde lumina in camerele noastre cufundate in intuneric. Nu-i nevoie sa intelegem, sa ne preocupam si sa stim cum se aprinde becul, pe unde trece curentul, nici detaliile felului in care se intampla trasnformarea nu au importanta. Avem nevoie sa stim ca puterea de a transforma intunericul in lumina este o realitate, iar rugaciunea si buna credinta sau o simpla declaratie de iubire, spuse in gand, pot imprastia intunericul. Acolo unde nu mai e intuneric sau el nu mai are putere, oamenii se simt mai buni si mai fericiti, precum si capabili sa duca mai departe lumina. Nu sa fim sfinti avem nevoie, dar sa luminam cate putin in mediul nostru de viata, da. Asta se poate sa fie misiunea noastra in aceasta viata.

×
Subiecte în articol: editorial