Moartea credinţei românilor în România

Tara este o religie. Este pana la ur­ma Dumnezeul caruia te inchini, inchizand in el si mama si tata si avere si morminte. Si amintiri si, cu putin idealism, fandari in viitor. Emil Cioran spunea, el cred, ca pa­tria este limba in care te ex­primi, singurul bun neperisabil mostenit. Visez in limba romana, spunea la randu-i, Mircea Eliade, marele fi­lo­sof al religiilor, care scria si in alte limbi si se exprima in destule alte graiuri, dar nu visa decat in lim­ba materna. De ce evoc azi aceste aproape truisme? Pentru ca simt cea mai dura clatinare a fiin­tei iubirii noastre pentru tara care ne-a nascut. Moare, poate chiar a murit, atasamentul ro­ma­ni­lor pentru Romania. E o cla­ti­nare adanca, un macel al dragostei pentru ce ne apartine. Victoria im­po­triva comunismului, din decembrie ’89, datorata multimilor, chiar si celor care au trait de voie de ne­voie, supuse, acele vremi, ne-a ador­mit, ne-a pleostit atentia. A su­combat, crezand ca nimic rau nu ni se mai poate intampla, starea de alarma. Asa se face ca azi, nede­ran­jate de nimeni, rar intimidate de o suta de oameni care striga jos ca­naliile, canaliile troneaza. Ca­na­lii­le, profitand de starea de atonie a nervilor sociali, au ciupit mai in­tai cate putin din drepturile si demnitatea romanilor, apoi au in­ca­le­cat averea tarii si au inceput s-o de­­voreze. Vazand ca romanii dorm, anesteziati de credinta ca mu­­rind Ceausescu, nimeni n-ar mai putea incerca exercitiul pute­rii absolute, sarlatanii, ei mai ales, escrocii, jigodiile de gang, asasinii de profesie, ciorditorii prin vo­ca­tie, smecherii cu scoala vietii au pre­luat Romania. Azi Romania este calarita de Traian Basescu. Tremura dar e sigur pe el. Se teme ca va fi, intr-o zi, judecat pentru furt, dar fura in continuare. Se in­fi­oara la gandul ca romanii l-ar pu­tea in sfarsit ghici, dar continua asaltul omorarii democratiei si se pre­gateste sa fure din nou ale­ge­rile, fiindca daca furi alegerile, ai tot. Cum? Cu mana celor pacaliti. Am scris ca Basescu a furat flota, ca a sterpelit, cu exersata lui liota de manglitori de portofele, banii tarii, ingropand-o in datorii, ca... Nu, Basescu a furat mai mult de atat. A furat si a omorat credinta ro­manilor, a multora dintre ei, ca ne mai putem primi tara indarat. Fu­gim aiurea, tinerii nu mai studiaza afara, ca-n vremea lui Balcescu, pentru a se intoarce acasa, ci pen­tru a se risipi definitiv. Pre­se­din­tele, de departe cel mai talentat meschin pe care l-a fabricat aceasta tara, ne-a indepartat de sansa de a mai crede in noi. E raul cel mai mare pe care ni l-a facut.

Cati­va oameni, intuind mizeria, su­focati de jegul care a facut din aceasta tara paria Europei, ies in strada. Unul, unul singur dintre noi, a salvat rusinea lasitatii arun­can­du-se in gol, peste un parlament care nu e cel ales de popor, ci cel cumparat mercenar. Sange­le lui Sobaru a impresionat sumar adu­narea. Ma asteptam ca la­cri­mo­sii sa iasa la lupta. Aiurea! Azi, in Piata Universitatii din Bucuresti si in toate Pietele Universitatii din orasele Romaniei, cativa cetateni care au descoperit in ei dragostea de tara, isi deseneaza pe piept in­sem­nele revoltei. Sunt singurii care au descoperit ca Basescu nu le poa­te interzice visul in limba romana.