Mai bine de 3 miliarde de oameni au telefon mobil. Aşa zicea acum căteva zile un studiu global, care ne dă şi o idee de locul in care sună ele: mai cu seamă in măinile bogaţilor, adică ale statelor industrializate, unde deja sunt mai puţini oameni decăt celulare - şi unele stau, săracele, nevorbite.
Mai bine de 3 miliarde de oameni au telefon mobil. Aşa zicea acum căteva zile un studiu global, care ne dă şi o idee de locul in care sună ele: mai cu seamă in măinile bogaţilor, adică ale statelor industrializate, unde deja sunt mai puţini oameni decăt celulare - şi unele stau, săracele, nevorbite. Avansul acestei boli globale a semănat cu cel al cancerului in faza terminală: fiecare om cu mobil a infectat in jurul lui alţi zece cu pofta iraţională de a ţine in mănă o cutie cu antenă in care aude voci.
Toată chestia asta s-a mai intămplat. Moise avea celular cu Cel de Sus in Templu: de acolo veneau ideile şi indicaţiile, dar şi puterea. Versiunea recentă insă nu ne pune in contact cu divinitatea, nici măcar cu cea din noi. Insă marea promisiune a tehnologiei, dacă mai ţineţi minte reclamele de la lansare, a fost alta: productivitatea. Angajaţi care comunică, deci care sunt mai creativi şi mai rapizi in decizii. Angajaţi care fac bani repede, penâ că sunt conectaţi, bla, bla!
O fi adevărat?
Păi să ne uităm la productivitate: creşterile din ultimul deceniu sunt cu adevărat solide şi par să urmeze progresul celularelor. Insă in acelaşi timp a evoluat şi PC-ul, şi el prezentat ca marele ajutor in muncă. Pe cine să dai vina? Nu
mai vorbim ca Statele Unite, cu o rată de penetrare mai mică a mobilelor, au avut creşteri de productivitate care au bătut ţările nordice, unde industria comunicaţiilor s-a maturizat mai repede. Rezolvăm mai repede treaba pentru că putem vorbi din orice loc?
Sau doar vorbim.
Ei, da, cam vorbim in loc să facem. La fel ca şi in cazul email-ului, comunicarea mai multă nu inseamnă treabă mai multă rezolvată. Dintr-un text vorbit sau scris, 90% e surplus, vorbe de clacă, politeţuri şi bărfe. Cele 10 procente cu adevărat utile şi care generează profit sunt măncate de timpul pierdut in vehicularea gunoiului verbal. E ca şi cum ai incerca să te imbogăţeşti extrăgănd aurul din nisipul de pe malul mării. E ceva acolo, insă cătă vreme pierdută!
In plus, celularul desfiinţează brutal graniţa intre acasă şi serviciu, intre lumea interioară şi cea de afară. Vi s-a intămplat vreodată să vă doriţi să-l rătăciţi, doar aşa, ca să vă aduceţi aminte cum era cănd singurătatea chiar asta insemna?
Ei, da, ca orice tehnologie distructivă, celularul a rupt mai mult decăt era promis. A distrus barierele dintre oameni, insă nu-i aşa că atunci cănd stai la barieră şi aştepţi trenul te bucuri că ea există şi că nu te calcă locomotiva?
Eu da. Tocmai de-aia zic să sărbătorim cu reţinere jumaâ de planetă conectată. Şi să ne găndim cu invidie că cealaltă jumătate (care şi ea ne invidiază pe noi) a rămas cu un lucru fără preţ: plăcerea de a vorbi singur.
Parol, să mă-ngropi, daâ fără mobil!