Modeste întrebări pentru domnul prim-ministru

A curs, de-acum, ceva apă pe Dâmboviţa de când au fost date la iveală câteva dintre murdarele maşinaţii la care s-a dedat (fostul) procuror Emilian Eva pentru a fabrica aşa- zisul „Dosar Telepatia” şi sunt tot mai mulţi oamenii de bună credinţă care se întreabă de ce, nici până acum, ministrul justiţiei, Robert Cazanciuc,, nu a scos o vorbuliţă despre această tărăşenie care mai pune încă o ruşinoasă pată pe obrazul (şi aşa terfelit) al justiţiei?

Dacă facem,însă, un exerciţiu de memorie vom afla răspunsul lămuritor. Pentru asta este de-ajuns să ne reamintim că, într-un spaţiu public şi nu la o şuetă, ministrul Robert Cazanciuc- el însuşi procuror - i-a asigurat pe confraţii săi că, atâta vreme cât el se va afla în funcţie, aceştia nu vor fi clintiţi din corpul magistraţilor. Acolo unde, în perioada ministeriatului său, i-a cocoţat, în mod brutal şi abuziv, o altă procuroare de lugubră faimă, Monica Macovei. Scamatoria petrecându-se la comanda lui Traian Băsescu, pe atunci preşedinte al României. În acest fel, procurorii au devenit o supra putere în sistemul de justiţie, ceea ce a condus la revoltător de numeroase abuzuri şi încălcări ale principiilor fundamentale ale statului de drept.

Pentru a da mai multă credibilitate spuselor sale, ministrul Robert Cazanciuc a menţionat, cu subiect şi predicat, că promisiunea este şi va fi susţinută de către primul ministru, Victor Ponta, el însuşi procuror.

Pe bună dreptate, un asemenea legământ solemn a stârnit numeroase semne de întrebare şi o vădită nemulţumire cerându-se premierului să se pronunţe, deschis, asupra acestei situaţii. Solicitare care, după cum toată lumea a putut vedea, a rămas, până azi, fără răspuns. Şi nici nu cred că va avea, de vreme ce însuşi ministrul în exerciţiu al justiţiei a proclamat şi girează supremaţia absolută a procurorilor. Ar mai fi, desigur, de întrebat dacă, asumându-şi garantarea acestei supremaţii, domnia sa îşi asumă şi samavolniciile comise de anumiţi procurori în temeiul acestui statut, dar îmi dau seama că vorbesc fără rost. Bine, însă, că domnul ministru al justiţiei şi-a găsit timp ca să îi urecheze pe magistraţii care au dovedit curaj şi demnitate profesională luând poziţie publică faţă de gravele nereguli din lumea justiţiei la televiziuni, de fapt, la Antena 3, singura televiziune care a avut curajul să spună lucrurilor pe nume, în loc să le discute în cerc închis, adică la CSM. Adică acolo unde, după cum prea bine se cunoaşte, domneşte legea „gunoiului sub preş” şi a „batistei pe ţambal”. (Nota bene. Ultima frază nu îi aparţine ministrului Robert Cazanciuc!)

Mai mult, domnia sa i-a acuzat pe acei „anumiţi magistraţi” că se pretează la”dezbateri false” pe „teme fără nici-o finalitate benefică cetăţeanului”. Să înţelegem, de aici, că domnia sa încadrează şi „ cazul Mariana Rarinca”, dar şi „cazul Emilian Evu” în aceeaşi categorie?

Aşa încât, nu pot decât să mă alătur, cu modestele-mi mijloace, întrebărilor, fireşti şi necesare, ale colegilor de le Antena 3 şi de la Jurnalul Naţional, solicitând un răspuns răspicat din partea şefului Executivului României în legătură cu scandalosul caz al fostului procuror Emilian Evu şi, pornind de aici, asupra inadmisibilei prelungiri a prezenţei procurorilor în magistratură. Iar, dacă nu e cu bănat, aş ruga ca acest răspuns să vină dimpreună cu poziţia domnului prim ministru referitoare la mai sus menţionata declaraţie a ministrului Robert Cazanciuc precum şi la consecinţele sale.

M-aş bucura dacă domnul prim ministru Victor Ponta nu va răspunde că, dată fiind împrejurarea că el însuşi se află sub lupa procurorilor, se abţine să se pronunţe. Nu de alta dar aceste întrebări nu se adresează nici cetăţeanului Victor Ponta, nici procurorului Victor Ponta, ci lui Victor Ponta, în calitatea sa de prim ministru al Guvernului României, puterea executivă fiind una dintre cele trei puteri ale statului democratic, modern.

Cât priveşte informaţia de ultimă oră cum că Victor Ponta ia în calcul eventualitatea demisiei din funcţia de prim ministru, îl asigur că răspunsurile la aceste modeste întrebări se pot înscrie în chiar bilanţul pe care are datoria să îl prezinte la acel posibil sfârşit de mandat.