Modificarea privirii

Zilele trecute, m-am tinut in urma unui artist nonagenar, imediat ce acesta a iesit dintr-un magazin alimentar, pana ce a ajuns, mai mult tarandu-si pasii decat mergand, acasa.

Omul isi duce zilele prin­tre noi, in articole si carti scriem ca sun­tem contemporani, dar e vadit ca intreaga sa fiinta si toata opera sa apartin altui timp. Spiritual, e un ar­tist interbelic. Sunt destule sanse sa traiasca un secol, fiindca e verde la minte, iar inima ii e viteaza. Sfarsitul de partida insa e marcat de paradox. Chestiunea asezarii cre­­a­tiei sale in epoca se complica daca luam aminte la rascrucea is­torica in care ne gasim. Putem zice despre dansul ca e un artist din vea­cul trecut, dar nu gresim nici da­ca spunem ca e din celalalt mileniu. Eu insumi imi consider cu prudenta relatia cu mileniul trei. Uneori, cand trebuie sa insemnez o zi din 2011 pe un act, am senzatia unui contratimp. E ca si cum un dublu al constiintei mele s-ar raz­vra­ti si ar zice: 'Ce treaba ai tu cu mileniul al treilea?! Du-te inapoi in veacul tau, in mileniul tau!'.

E mai usor sa observi lucrarea vremii in existenta altora decat in a ta. Muzeul National de Arta are in expunere opere ale unor artisti atat de ignorati, timp de cinci de­ce­nii, incat multi dintre cei care se duc acum la muzeu, chiar si oa­meni cu o instruire si o cultura vi­zu­a­la sistematica, ii descopera cu uimire.

Ce s-a petrecut cu noi, vreme de jumatate de secol, ca am ajuns atat de orbi?

Ce a patit privirea unei natii de a ignorat, parca programatic, ge­ne­ratii intregi de valori?

Nonagenarul de care pomenesc in primele fraze a expus si ina­inte de razboi. Pictura sa e reali­za­ta cu privirea artistilor interbelici. Privirea sa s-a imbogatit: cre­a­tia e coerenta. Privirea noastra in­sa a fost pervertita vreme de ju­ma­ta­te de secol pana spre orbire. La multi dintre intelectualii de azi, modificarea privirii a venit cu acute infirmitati in gandire. Daca acceptam ca aceasta e adevarata oranduiala a valorilor in arta ro­ma­neasca, trebuie sa conchid ca in­tregul nostru sistem de valori e gre­sit. Ca am trait gresit. Ca pana si mo­mentele de mare satisfactie spi­rituala le-am cladit pe in­for­matii viciate, deturnate in nonsens. Cine e atat de tare, de intelept ca sa admita ca a iubit gresit? Ca a iubit intens, dar aiurea?

Citește pe Antena3.ro

Un criminal din SUA s-a supărat că autoritățile au decis să-l execute chiar de ziua lui. Pentru ultima masă a comandat un festin