Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Cănd statul a pus monopol pe băutură şi pe ţigări, acum nu mai ştiu căte mii de ani, a avut el săracuâ motivele lui: n-ai cum să ratezi cu astea. Toată lumea bea, toată lumea fumează. Iei o parte din asta, iei de la fiecare, la sigur.
Cănd statul a pus monopol pe băutură şi pe ţigări, acum nu mai ştiu căte mii de ani, a avut el săracuâ motivele lui: n-ai cum să ratezi cu astea. Toată lumea bea, toată lumea fumează. Iei o parte din asta, iei de la fiecare, la sigur.
Acum imaginaţi-vă o chestie. Să zicem că ai monopol pe băutură şi piaţa ta s-a săturat. Nu mai creşti incasările, că n-ai de unde. Şi totuşi vrei, că aşa e frumos, e natural: şi copacul, şi păpădia vor să crească mari. OK. Deci, ca să creşti, decizi că băutura ta nu mai poate fi băută decăt in paharele produse de tine. Ca să fii sigur, pui ceva in ea, care dizolvă paharele tuturor celorlalţi sau măcar le blegeşte, de curge ţuica pe pantaloni. Incepi să vinzi bine pahare şi iei o porţie mare din piaţa asta, deşi, intre timp, au descoperit şi alţii secretul. Nu-i nimic, oamenii mai şi mănăncă la masă. Şi-atunci mai pui ceva in băutură, ceva care reacţionează prost cu furculiţele obişnuite, de inox. Oamenii nu mai pot şi bea, şi mănca in acelaşi timp (multitasking ii zice in IT) decăt cu nişte furculiţe speciale, care nu dau gustul rău, şi care - surpriză! - sunt produse tot de tine. In plus, cum ai bani din vin deja, furculiţele tale au marele avantaj că sunt şi gratis. Cine să reziste?
Uşor, uşor, in căţiva ani ai nu doar 95% din piaţa de bere şi vin, ci şi pe cea de pahare şi furculiţe. Dar furculiţele astea produse de tine nu se potrivesc cu orice măncare: te-ai asigurat că, de exemplu, peştele trebuie tratat cu o substanţă specială ca să nu explodeze atunci cănd omul il duce la gură cu furculiţa ta. Substanţa o produci tot tu şi, in curănd, toate companiile care vănd peşte, la conservă sau vrac, trebuie să-l stropească cu lichidul venit de la tine. Gratis la inceput, că e o măsură socială. Măine, poate un dolar la litru. Cine ştie?
Dar staţi, că n-am terminat. Avem deci piaţa de vin, de pahare, de furculiţe, de aditivi alimentari necesari ca treaba să meargă unsă. Unde ne mai ducem? Păi, e simplu: dacă doar noi producem pahare in lumea asta, poate c-am putea să intrăm şi pe piaţa de geamuri şi oglinzi. Aici e mai greu să-i scoatem pe ceilalţi din joc. Insă, cum furnizorii noştri sunt dependenţi in proporţie de 70% de producţia de pahare, le putem impune următorul tărg: le dăm ceva bani in plus, in schimbul micului serviciu de a dubla preţul pentru concurenţi. In scurt timp, ăia dau faliment şi-i cumpărăm ieftin.
Bun, avem vin, pahare, furculiţe, oglinzi. E deja un mediu. Un sistem. Poate chiar un sistem de operare. Am zis ceva de Microsoft? N-am zis, că n-am de ce, se supără Paula de la biroul din Bucureşti pe mine şi-mi mai bate şi nenea Gates obrazul.
Insă aş putea spune altceva: in curănd, Comisia Europeană o să decidă dacă Microsoft a cam dat cu monopolul in baltă şi merită amenda. Comisia zice cam aşa: Microsoft ar fi trebuit să-i lase pe toţi să facă furculiţe cu care să mănănce prăjitura sistemului său de operare. Bill zice că nu, e prăjitura lui, cu zahărul lui, ajunge la sapă de lemn dacă vin toţi fomiştii. E vorba de producătorii de alte programe sub Windows, care n-ar fi primit chiar toate datele ca produsele lor să meargă la fel de bine ca ale lui Microsoft. Insă intrebarea e simplă: amendă sau nu? E Microsoft un monopol sau o companie cu frica lui Dumnezeu (şi el cam Unic)? Răspunsul e simplu: uitaţi-vă in calculator şi număraţi aplicaţiile inventate de alţii (browser, mail, media player) şi produse acum de MS. Dacă-s mai mult de jumătate, şi dacă n-aveţi de ales...
Hai, la numărat, că n-am toată ziua!
