Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
PAPORNIŢA CU INŢELEPCIUNI
Traian Băsescu a reuşit - prin slugile pripăşite cu umilinţă pe lăngă el, gata oricănd să dea prietenoase din coadă deşi ştiu că pot urma oricănd pe lunga listă a victimelor sale - o dublă lovitură. Pe lăngă cuţitul băgat in ficatul liberalilor, care i-a ingenuncheat pe aceştia parcă-n aşteptarea pumnului in cap care să-i doboare definitiv cu capu-n ţărănă, Jucătorul a oferit poporului ceea ce acesta aşteaptă de la Revoluţie incoace: primul demnitar dat la televizor că pune botul la şpagă.
Traian Băsescu a reuşit - prin slugile pripăşite cu umilinţă pe lăngă el, gata oricănd să dea prietenoase din coadă deşi ştiu că pot urma oricănd pe lunga listă a victimelor sale - o dublă lovitură. Pe lăngă cuţitul băgat in ficatul liberalilor, care i-a ingenuncheat pe aceştia parcă-n aşteptarea pumnului in cap care să-i doboare definitiv cu capu-n ţărănă, Jucătorul a oferit poporului ceea ce acesta aşteaptă de la Revoluţie incoace: primul demnitar dat la televizor că pune botul la şpagă.
PAPORNIŢA CU INŢELEPCIUNI
Intr-un moment cănd ar fi trebuit să-şi savureze victoria dramatică de la moţiunea de cenzură şi teoretica perpetuare a guvernării lor pănă la finele ciclului electoral, liberalilor le-a explodat in faţă scandalul caltaboşilor. O afacere dubioasă, pusă evident in scenă de structurile cvasimilitarizate din imediata vecinătate a Intăiului Uneltitor al ţării, care au străns trei zile-n cocoaşe rezerve pentru şantaj. Acum, cănd răbdarea Alesului Suprem pare a fi ajuns la limita de jos, le scot pe piaţă. Pe de o parte, marfă de pus pe tarabă e suficientă pe stoc, fiindcă năravul şmenului se transmite de la o guvernare la alta ca moştenirile familiilor imperiale. Pe de altă parte, există şi suficient spaţiu de expunere a mizeriilor strănse şi ţinute la fereală de-a lungul anilor, deoarece intotdeauna se găsesc inalte conştiinţe gata să se scalde cu voluptate in troaca porcească.
Marea circotecă de săptămăna trecută, a cărei ţintă falsă a fost păntecosul crescător de porci maramureşean, comportă două paliere de analiză. Primul dintre ele este cel (i)moral şi penal. Zonă unde, indiferent căt s-ar victimiza liberalii, loviţi cel mai tare la imagine, intreaga clasă politică stă mizerabil. Această dramoletă politică, in care evidentul căştigător se intuieşte rănjind satisfăcut in spatele gardurilor inalte ale Cotrocenilor, ne-a devoalat căt de tare se pot cobori oamenii pentru bani şi influenţă. Decebal Traian Remeş se presupunea a fi un ditamai ministrul, hărşăit prin două guvernări de coaliţie de tip Tom şi Jerry, care ştia ce-i poate pielea fostului său coleg de cabinet Traian Băsescu. Mai mult decăt atăt, deşi fusese anunţat de Tudor Chiuariu la televizor (bănuiesc că şi intre patru ochi) că este filat pas cu pas, s-a dus, imediat după aia, ca neghiobul satului, să tocmească o golănie-n geam la Dorobanţi. Asta denotă ori prostie patentată, ori nesimţire crasă. Cum cel supranumit Impăratul e orice, mai puţin prost, indrăznesc să merg pe varianta lipsei evidente de bun-simţ, combinată la pachet şi cu o doză sănătoasă de inconştienţă.
Nenorocirea e că exemplul dat cu darea-n primire a traficului de sarsanale cu palincă şi caltaboşi nu e nici pe departe singular. Multiplicăndu-l la scara unei guvernări de coaliţie putredă pănă-n măduva oaselor sau a celei de tip partid-stat cu nimic mai brează pe tărămul interesului public, rezultă căteva trăsături definitorii a ceea ce oferă de 17 ani clasa politică romănilor: imoralitate, cumetrii, interese economice obscure, dispreţ faţă de cetăţeanul ne-demnitar, trafic de influenţă şi tupeu. Traian Băsescu a reuşit - prin slugile pripăşite cu umilinţă pe lăngă el, gata oricănd să dea prietenoase din coadă deşi ştiu că pot urma oricănd pe lunga listă a victimelor sale - o dublă lovitură. Pe lăngă cuţitul băgat in ficatul liberalilor, care i-a ingenuncheat pe aceştia parcă-n aşteptarea pumnului in cap care să-i doboare definitiv cu capu-n ţărănă, Jucătorul a oferit poporului ceea ce acesta aşteaptă de la Revoluţie incoace: primul demnitar dat la televizor că pune botul la şpagă. Dată fiind foamea incredibilă de sănge a romănilor, pentru imensa majoritate a celor care au privit imaginile difuzate pe sticlă cu Mureşan şi Remeş, nici nu mai contează că nimeni n-a văzut banii, că nu s-a făcut flagrant, că nu s-a incheiat afacerea şi nici măcar dacă actorii scandalului vor fi vreodată condamnaţi au ba. Astea-s amănunte care intră la şi altele, important e că burjuii au fost daţi in primire. La o adică, oricum ştiu ei de ce, deci lupta impotriva corupţiei a invins.
Al doilea unghi din care trebuie privită povestea caltaboşilor este cel al respectului faţă de lege, in general, şi faţă de drepturile omului, in particular. Indiferent de amploarea prezumtivului caz de corupţie care urma a fi instrumentat, un asemenea montaj (descinderi cu mascaţi in crucea nopţii, lipsirea reţinutului de apărare şi de tratament medical, linşaj mediatic etc.), demn de partea asiatică a fostului Imperiu Sovietic sau de Africa Neagră, nu se poate incadra in peisajul unei ţări admise recent in fostul cerc select al Uniunii Europene. In definitiv, pănă la urmă, poate că-şi merită soarta şi europenii ăştia cu papion: după ce şi-au băgat benevol in case şuţii de rănd şi boarfele de stradă, acum aşteaptă cu braţele deschise ciorditorii de palat şi curvele politice.
Intr-un moment cănd ar fi trebuit să-şi savureze victoria dramatică de la moţiunea de cenzură şi teoretica perpetuare a guvernării lor pănă la finele ciclului electoral, liberalilor le-a explodat in faţă scandalul caltaboşilor. O afacere dubioasă, pusă evident in scenă de structurile cvasimilitarizate din imediata vecinătate a Intăiului Uneltitor al ţării, care au străns trei zile-n cocoaşe rezerve pentru şantaj. Acum, cănd răbdarea Alesului Suprem pare a fi ajuns la limita de jos, le scot pe piaţă. Pe de o parte, marfă de pus pe tarabă e suficientă pe stoc, fiindcă năravul şmenului se transmite de la o guvernare la alta ca moştenirile familiilor imperiale. Pe de altă parte, există şi suficient spaţiu de expunere a mizeriilor strănse şi ţinute la fereală de-a lungul anilor, deoarece intotdeauna se găsesc inalte conştiinţe gata să se scalde cu voluptate in troaca porcească.
Marea circotecă de săptămăna trecută, a cărei ţintă falsă a fost păntecosul crescător de porci maramureşean, comportă două paliere de analiză. Primul dintre ele este cel (i)moral şi penal. Zonă unde, indiferent căt s-ar victimiza liberalii, loviţi cel mai tare la imagine, intreaga clasă politică stă mizerabil. Această dramoletă politică, in care evidentul căştigător se intuieşte rănjind satisfăcut in spatele gardurilor inalte ale Cotrocenilor, ne-a devoalat căt de tare se pot cobori oamenii pentru bani şi influenţă. Decebal Traian Remeş se presupunea a fi un ditamai ministrul, hărşăit prin două guvernări de coaliţie de tip Tom şi Jerry, care ştia ce-i poate pielea fostului său coleg de cabinet Traian Băsescu. Mai mult decăt atăt, deşi fusese anunţat de Tudor Chiuariu la televizor (bănuiesc că şi intre patru ochi) că este filat pas cu pas, s-a dus, imediat după aia, ca neghiobul satului, să tocmească o golănie-n geam la Dorobanţi. Asta denotă ori prostie patentată, ori nesimţire crasă. Cum cel supranumit Impăratul e orice, mai puţin prost, indrăznesc să merg pe varianta lipsei evidente de bun-simţ, combinată la pachet şi cu o doză sănătoasă de inconştienţă.
Nenorocirea e că exemplul dat cu darea-n primire a traficului de sarsanale cu palincă şi caltaboşi nu e nici pe departe singular. Multiplicăndu-l la scara unei guvernări de coaliţie putredă pănă-n măduva oaselor sau a celei de tip partid-stat cu nimic mai brează pe tărămul interesului public, rezultă căteva trăsături definitorii a ceea ce oferă de 17 ani clasa politică romănilor: imoralitate, cumetrii, interese economice obscure, dispreţ faţă de cetăţeanul ne-demnitar, trafic de influenţă şi tupeu. Traian Băsescu a reuşit - prin slugile pripăşite cu umilinţă pe lăngă el, gata oricănd să dea prietenoase din coadă deşi ştiu că pot urma oricănd pe lunga listă a victimelor sale - o dublă lovitură. Pe lăngă cuţitul băgat in ficatul liberalilor, care i-a ingenuncheat pe aceştia parcă-n aşteptarea pumnului in cap care să-i doboare definitiv cu capu-n ţărănă, Jucătorul a oferit poporului ceea ce acesta aşteaptă de la Revoluţie incoace: primul demnitar dat la televizor că pune botul la şpagă. Dată fiind foamea incredibilă de sănge a romănilor, pentru imensa majoritate a celor care au privit imaginile difuzate pe sticlă cu Mureşan şi Remeş, nici nu mai contează că nimeni n-a văzut banii, că nu s-a făcut flagrant, că nu s-a incheiat afacerea şi nici măcar dacă actorii scandalului vor fi vreodată condamnaţi au ba. Astea-s amănunte care intră la şi altele, important e că burjuii au fost daţi in primire. La o adică, oricum ştiu ei de ce, deci lupta impotriva corupţiei a invins.
Al doilea unghi din care trebuie privită povestea caltaboşilor este cel al respectului faţă de lege, in general, şi faţă de drepturile omului, in particular. Indiferent de amploarea prezumtivului caz de corupţie care urma a fi instrumentat, un asemenea montaj (descinderi cu mascaţi in crucea nopţii, lipsirea reţinutului de apărare şi de tratament medical, linşaj mediatic etc.), demn de partea asiatică a fostului Imperiu Sovietic sau de Africa Neagră, nu se poate incadra in peisajul unei ţări admise recent in fostul cerc select al Uniunii Europene. In definitiv, pănă la urmă, poate că-şi merită soarta şi europenii ăştia cu papion: după ce şi-au băgat benevol in case şuţii de rănd şi boarfele de stradă, acum aşteaptă cu braţele deschise ciorditorii de palat şi curvele politice.
