Muzica hapurilor

"Hap" e un cuvânt pe care nu l-am mai auzit de mult, cel puţin atunci când e folosit cu înţelesul de medicament, de pilulă, de tabletă. În vremurile noastre, bântuite de farmacologie, s-au auzit nu o dată voci care îşi exprimau speranţa, dacă nu chiar convingerea, că a sosit momentul să renunţăm la hapuri. În cel mai bun caz, ele ar trebui să fie înlocuite, susţine medicina "alternativă", cu cristale, cu parfumuri, cu ceai verde şi, de ce nu, cu muzică.

Vă mai amintiţi de "efectul Mozart"? Se afirma sus şi tare că bebeluşii vor fi mai inteligenţi dacă îi expunem la muzica genialului compozitor. Nu exista nici o dovadă ştiinţifică că asta se şi întâmpla, dar măcar ideea a declanşat un dialog între oamenii de ştiinţă şi tot felul de experţi.

Un cercetător de la o clinică din Cleveland, Ohio, care studiază stările subiective de confort sau jenă, este convins că trebuie să  ascultăm muzică bună (preferabil clasică) şi să mergem la concerte. Asta ne-ar face să ne simţim cu câţiva ani mai tineri decât suntem. Relaxarea, scăderea stresului, cine ştie ce alt efect misterios ar duce la o scădere a mortalităţii generale şi la o încetinire a îmbătrânirii. Cel puţin aşa susţine, şi statistica îl ajută, cercetătorul pomenit, dr Michael F. Roizen.

Ştim de când lumea că muzica acţionează până şi asupra celor mai ascunse regiuni ale personalităţii. Platon s-a ocupat de acest subiect în "Legile" şi în alte dialoguri. Shakespeare subliniază efectele muzicii asupra unui "spirit tulburat" şi o consideră "hrana iubirii". Folosirea muzicii în scopuri terapeutice a fost şi este discutată sistematic. Dar se naşte o întrebare nouă, poate ea înlocui tratamentele convenţionale?

Chiar la Salzburg, oraşul în care s-a născut Mozart, la Universitatea medicală Paracelsus, există un program de cercetare condus de Vera Brandes, care se prezintă drept specialistă în "farmacologie muzicală". Ea prescrie muzica destinată unor pacienţi individuali şi proiectează sisteme şi programe muzicale pentru clinici şi spitale.

Pacienţii, după stabilirea unui diagnostic, primesc muzica înregistrată pe care o vor asculta la ore stabilite cu stricteţe. Efectul scontat, să spunem calmarea, poate fi obţinut numai printr-o strictă corelare a muzicii cu ritmurile biologice. La simpozionul "Muzica şi creierul" au fost prezentate rezultatele preliminare ale cercetărilor. Titlul comunicării ne spune că muzica are efecte binefăcătoare asupra sănătăţii.

La fel crede şi faimosul neurolog Dr Oliver Sacks, autorul foarte citatei "Musicophilia", o carte care se ocupă de cele mai neaşteptate efecte ale muzicii asupra creierului. Există oare o explicaţie? Pe vremuri, farmaciştii făceau extracte, decocturi şi infuzii din plante şi ierburi, cu utilizări specifice. Vera Brandes şi colaboratorii ei analizează muzica pentru a-i găsi "componentele active" care pot fi apoi combinate în amestecuri terapeutice.

Desigur, aplicaţiile armoniosului tratament sunt eficiente deocamdată doar în unele  afecţiuni psihosomatice, anxietate, depresii minore, insomnie. S-au făcut şi încercări de tratament al durerilor cronice şi al unor aritmii cardiace, dar rezultatele nu sunt concludente. Au fost încercate diverse tipuri de muzică, de la cânturi budiste şi chitară spaniolă clasică la minimalismul lui Philip Glass.

La ora actuală, un grup de compozitori neidentificaţi lucrează în secret pentru a realiza programe dintre cele mai complexe. Acestea vor fi comercializate folosindu-se căşti speciale şi mijloace de reproducere protejate de patente şi brevete. Pentru a-i convinge pe sceptici sunt efectuate şi încercări în care rolul de placebo îl joacă diverse zgomote din natură. Deocamdată nimic nu e sigur.

Imitatorii nu lipsesc. A şi apărut un site, cu adresa sourcetone.com, care se declară "primul serviciu de sănătate prin muzică" şi ne asigură că prin el putem ajunge la relaxare, stimulare, tonificare şi chiar fericire. Respingând cu vehemenţă acuzaţiile de comercialism, creatorii lui sourcetone susţin că, în viitor, serviciul va putea fi folosit în tratamentul leziunilor cerebrale. Fără detalii...

Deşi se credea că poţi înnebuni ascultând muzica lui Wagner, sau, mai de curând, "heavy metal", muzica nu prea are efecte secundare nedorite. Poate că, într-un viitor apropiat, depresivii vor avea de ales între psihoterapie, muzică sau medicaţie. Fără a fi prea deprimat, aş vrea să pot să-i cer cândva muzico-farmacistului nu Prozac, ci vreo şaizeci de măsuri din "Muzica apelor" de Haendel.