x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Editoriale “N-am adormit eu, a adormit calul!”

“N-am adormit eu, a adormit calul!”

de Florin Condurateanu    |    10 Mar 2015   •   19:22

Bărbat cu văpaie în el, Sergiu Nicolaescu era vestit pentru viteza cu care filma, nu se mocăia şi filmările durau puţine luni. Dar ritmul acesta de sprint însemna un efort considerabil şi oboseala îşi punea amprenta asupra actorilor.

Se povesteşte o scenă nostimă din timpul filmărilor cu cinci mii de figuranţi la superproducţia “Mihai Viteazul” . Se înserase şi pe câmpul luptelor cu turcii Sergiu observă că Vladimir Găitan se mişca cu încetinitorul, executa şi nu prea poruncile regizorului grăbit. Enervat, Nicolaescu se răsteşte prin portavoce: “Ce faci, Găitane, ai adormit?”. La care, cu haz Găitan, în rolul de oştean a răspuns: “Nu eu, a adormit calul”! L-a pufnit râsul şi pe severul regizor. Doritor să ştie tot ce mişcă, implicându-se total, Sergiu Nicolaescu şi-a rupt mâna la filmările superproducţiei “Mihai Viteazul”.

Dandanaua naibii, Sergiu juca şi rolul unui căpitan de oaste şi trebuia să conducă un atac de cavalerie. Cum să ţină sabia ridicată şi hăţurile armăsarului cu mâna în ghips? Şi-a legat cu sârmă paloşul de ghipsul care-i înfăşura braţul. Exista pericolul ca armăsarul să se sperie de bubuiturile obuzelor şi să-l arunce din şea, în această căzătură posibilă Nicolaescu nu putea să amortizeze cu mâna rostogolirea. Tocmai de aceea a glumit un cascador: “Maestre, lăsaţi sabia că pe inamici îi puteţi lovi în cap cu ghipsul”. S-au prăpădit de râs. E bine să amintim că la celebra Academie de film de la Los Angeles a lui Steven Spielberg se studiază un curs de filmare a scenelor de luptă cu armate şi cavalerie utilizându-se ca material didactic filmul “ Mihai Viteazul”. Specialiştii lumii au ales filmul Mihai Viteazul ca făcând parte din primele trei cele mai valoroase pelicule istorice de totdeauna. Şi acum o altă vorbă de haz din timpul filmărilor la “Nemuritorii”. Sergiu Nicolaescu inventase o pagină din scenariu de maximă periculozitate, dar şi teribil de spectaculoasă. Revenind în ţară, câţiva căpitani ai lui Mihai sunt prinşi de turci şi torturaţi. Sunt îngropaţi în nisip până la gât, doar cu capetele afară şi printre capetele lor aleargă în galop armăsarii. Erau speriaţi actorii, dacă îi pocneau caii cu copitele? A destins atmosfera vejnic glumeţul Jean Constantin. “Dă-le încolo de copite, dacă ne pică o balegă pe frunte?”

×