N-am un leu, dar vreau…

Cam asta e filosofia pe care o tradeaza ultimele cifre ale pietei de leasing, publicate saptamana asta de ASLR (asociatia societatilor din domeniu). Romanii prefera sa-si ia masini, nu strunguri. Masini mai scumpe decat isi pot permite, nu echipamente care sa-i ajute sa-si sporeasca averea.

Pe primele cinci luni, numarul autovehiculelor a ajuns la 92 la suta din contractele de leasing, in crestere cu cinci procente fata de anul trecut. Din aceasta cifra, 61 la suta sunt automobile, si ele in crestere in aceeasi proportie fata de anul trecut. Vehiculele comerciale stagneaza in cel mai bun caz. Mai grav, ponderea echipamentelor agricole luate in leasing a scazut la 0,03 din piata companiilor membre ASLR, in conditiile in care volumul general al leasingului a fost usor mai mare. Romanii nu si-au mai prea luat in leasing birotica sau tehnica medicala (in scadere cu 50 la suta fata de anul trecut). Iar echipamentele industriale, marea noastra speranta, raman la aproape acelasi nivel - vreo 5 la suta din volumul leasingului. Intr-un an in care cresterea economica a trecut de 5 procente...

Sigur, sa ne plangem de asta e usor desuet. De la ultimele legiuiri impotriva luxului au trecut vreo 200 de ani - chiar daca problemele sunt simtitor aceleasi. Pe atunci, boierii pamanteni (sensibili la moda dar complet dezinteresati de progresul tehnic) incepusera sa-si comande radvane la Lipsca si panzeturi in Tarile de Jos si-n Anglia. Astazi, calestile cu motor se fac tot in Germania, iar costumele scumpe cer si ele o deplasare la Londra. Singura diferenta: nu mai poti sa le mai opresti la granita.

Ma rog, nu le poti interzice sectorului privat. Insa cel public ar trebui sa poata fi mai bine controlat, o data ce cheltuieste banii celorlalti fara sa-i intrebe pe ce. Aceleasi date ale pietei de leasing arata ca sectorul public si ONG-urile aduna 44 la suta din contractele de leasing. Altfel spus noi, contribuabilii, ne imprumutam fara sa stim, prin reprezentantii nostri in aparatul bugetar. Mai trist e ca acest sistem de stat functioneaza pe baza unui buget de cheltuieli, care e astfel depasit, fara ca scriptele s-o releve. Practic, ca director de Regie primesti 5.000 de euro la regie pentru o masina noua si de fapt ii pui avans pentru una de 15.000. La anul, va trebui sa scoti ratele de undeva - probabil din cheltuielile cu investitiile.

Nu ma intelegeti gresit - nu am nimic cu business-ul de leasing, care intre altele e si motorul unui consum sanatos, care sustine cresterea PIB-ului. Problema e insa in mentalitatea noastra de manageri: investim in imagine sau in sansa ca maine sa fim mai bogati? Juriul (amicii pe care i-am intrebat, adica) ezita sa dea un raspuns. Si nici nu prea are timp, de fapt: unul isi facea rodajul la 4x4 cel nou, iar altul cauta o cale sa-si fereasca profitul de taxe.

E firesc: atata vreme cat investitiile productive nu sunt premiate fiscal intr-un fel semnificativ, asteptati-va sa vedeti mai intai la Bucuresti - si nu la Lipsca, noile modele de radvane. Macar sa ne distram, daca nu ne lasa nimeni sa ne imbogatim.