Năstase are pivniţă!

CIORNE
Culmea descoperirii anchetatorilor de termopane e că Năstase are la pivniţă o uşă metalică. Dumnezeule mare! Dacă urci pe orice scară de bloc, din trei uşi, două sînt metalice.

CIORNE
Căldură mare! Ouăle ies din găină de-a dreptul coapte. Descojite şi puse în farfurie lîngă o felie de brînză şi o roşie, sînt bune de mîncat. Duminică şi luni, soarele s-a sfărîmat în cioburi lichide şi-a plouat foc pe pămînt. Vacile, imobile, s-au tras sub nuci şi doar mătura cozii umblă alene şi inutil după nişte muşte mereu mai iuţi cu o secundă. Ce se petrece la Bucureşti? Pe o aşa toropeală, te-ai aştepta la abandon politic şi la capitulare necondiţionată a presei. Aş! Politica dă din gură cînd e căldura mai mare, iar presa se agită nonstop. Confraţii mei dependenţi de biberonul DNA au mai agăţat o bombă: Năstase are pivniţă! Uluitor! Curînd vom afla că fostul premier are closet cu capac. Mă rog. Jurnaliştii îi spun pivniţei buncăr. Eu m-am prăjit o dată cu buncărul şi m-am lecuit. Un corespondent al meu din Prahova a transmis o "ştire-bombă" că, la Cornu, Adrian Năstase şi consoarta, Dana, stăpînesc sub casă o pivniţă cît un stadion. Învîrt, zicea corespondentul, camionul în ea. În plus, pivniţa este un veritabil buncăr. Haiti! Apărută pe fluxurile A.M. Press, informaţia a fost preluată de mai multe jurnale şi a făcut furori. M-a sunat prima oară în viaţă Adrian Năstase. Domnule Avramescu, zice calm politicianul, ştiu că sînteţi prahovean. Vă invit pînă la Cornu, bem o cafea şi îmi vizitaţi cu această ocazie buncărul. Nu m-am dus. Am trimis, în schimb, redactorul-şef cu o echipă redacţională, din care făcea parte şi fiu-meu, student pe atunci, azi avocat. S-au întors pleoştiţi. Redactorul-ef, care decisese publicarea bazîndu-se pe "surse de toată încrederea", se uita în pămînt. Tati, zice fiu-meu, pivniţa lui Năstase e mai mică decît a bunicului meu din Oltenia. Şi buncărul? – întreb eu. Care buncăr? O pivniţă ca toate pivniţele. Am reparat-o jurnalistic, dar gaia zburase şi făcuse pui.

Cu alte cuvinte, iar a apărut buncărul. Surse nu mai sînt gîştele consilierilor de la Cornu, ci ditamai DNA-ul. Sub alifiile succesive de tencuială, zice îngrozită presa, ar fi şi o tablă.  O fi din asta de pe casă sau o fi tablă de aur? N-am înţeles dacă în borcanele cu murături Năstase ţine murături sau bijuterii dacice. Culmea descoperirii anchetatorilor de termopane e că Năstase are la pivniţă o uşă metalică. Dumnezeule mare! Dacă urci pe orice scară de bloc, din trei uşi, două sînt metalice. Costă, mi se pare, fără accesorii, cam cinci milioane de lei vechi. Uşa, mai adaugă cineva, e montată – de cine credeţi? – de UTI. Se putea o aşa făcătură fără să amesteci şi această firmă?! Păi, dacă inginerii familiei Urdăreanu, cei care securizează frontiere şi sînt chemaţi să facă lucrări de mare performanţă în străinătate, au pus uşa înseamnă că pivniţa lui Năstase este o uzină atomică! Am rîs amar.

Căldură mare! Ştirea cu pivniţa lui Năstase, cu toată uşa ei metalică nu este o ştire. În sat, cînd eram copil, vara femeile umblau fără chiloţi, din motive de ventilaţie. Dacă cineva ar fi spus "Maria de pe deal are sau poartă chiloţi", asta da, era o ştire. Făcea ocol satului. Era ceva neobişnuit. E drept că nici azi sătencele, se zice, nu prea poartă respectivul accesoriu vestimentar. Poartă, ca orăşencele, un fel de şnur care prelungeşte şira spinării pînă în faţă. Topenie de soare la Sîngeru, topenie, înţeleg, şi la Bucureşti.