Curtea Constitutionala a fost la un moment dat de parere ca trei articole dintr-un pachet foarte gros de legi, trecute cu camionul prin Parlament, ar trebui modificate. Si a inceput nebunia. Dupa sase luni in care nu a facut nimic, guvernul a incercat sa reformeze ceva si la prima dezbatere serioasa declara ca asa nu se mai poate! Ca isi ia jucariile si pleaca!
Deschizi ziarul si citesti declaratia domnului Tariceanu: "Anticipatele vor permite autoritatilor sa continue cu mai mare intensitate reformele acum blocate." Ca roman, te ingrijorezi. Nu vrei ca reformele sa fie blocate. Dar tot ca roman esti si carcotas. Nu te intrebi neaparat cum arata "intensitatea mai mare" a ceva blocat, nu esti atat de carcotas. Te intrebi, pur si simplu, "care reforme?"
Raspunsul e in fapte. Pentru ca primele sase luni de guvernare oranj au trecut si putem sa prezentam acum in detaliu programul de guvernare al celor doua partide, asa cum s-a vazut el in aceasta perioada. Avem asa: introducerea cotei unice de impozitare pe venit; constatarea barbateasca a faptului ca bugetul de stat devine astfel gol; marirea vitejeasca a tuturor celorlalte impozite si inventarea altora noi; alegerea noii conduceri PNL; polemici sterile pe tema fuziunii celor doua partide din Alianta; ignorarea subtila a inundatiilor din primavara; polemici sterile pe tema anticipatelor; alegerea noii conduceri PD; trecerea fara probleme prin Parlament a doua pachete de legi privind justitia si proprietatea; demisia guvernului; ignorarea deja rutinata a inundatiilor din vara.
E un program complex. Si toate cele mai sus pomenite
s-au desfasurat in deplina liniste. Nimeni nu a impiedicat nici o clipa cabinetul Tariceanu sa distruga Romania dupa bunul sau plac. Si atunci unde e blocajul? Sigur, si sistemul feroviar, si aprovizionarea cu medicamente si circuitul financiar si angajarile la stat au fost sau sunt blocate dar asta a facut-o guvernul insusi. Face parte din strategie. Astea sunt, probabil, reformele. O iau prin eliminare pentru ca altceva nu mai e.
Curtea Constitutionala a fost la un moment dat de parere ca trei articole dintr-un pachet foarte gros de legi, trecute cu camionul prin Parlament, ar trebui modificate. Si a inceput nebunia. Dupa sase luni in care nu a facut nimic, guvernul a incercat sa reformeze ceva si la prima dezbatere serioasa declara ca asa nu se mai poate! Ca isi ia jucariile si pleaca! Unii oameni cu scoala ar spune ca avem de a face cu o adevarata paranoia politica. Si cred ca ar avea dreptate. Pentru cei din Alianta oranj democratia pluralista e un complot.
Oare ii va fi mai greu Romaniei fara guvern? E o intrebare. In mod normal, daca n-ai guvern se cheama ca esti in criza. Noi am fost in criza atunci cand am avut. Cand cauza crizei dispare, se cheama ca intri in normalitate.
Se zice ca la originea acestui abandon guvernamental s-ar afla chiar seful statului. Eu unul nu cred. In aceste zile Traian Basescu este intr-o situatie cu totul speciala si ingrata. Domnia sa patroneaza cea mai importanta expozitie de pictura organizata in Romania in ultimii cincizeci de ani. Nu cred ca are timp de nimicuri fata in fata cu absolutul. Istoria ar fi putut fi mai blanda cu domnia sa. Ar fi putut, de pilda, sa-l puna in fruntea unei regate de yachting sau a unei intreceri de mancat inghetata sau a unor curse de caini vagabonzi. Spatii in care nu are nevoie nici de documentare, nici de acomodare. Asa, insa, mi-l pot inchipui silabisind, in vreme ce Tariceanu asteapta de trei ore la telefon: "Matis, Renoar, Ruso, cubism... ptiu drace!"