Ne-au dat România înapoi!

Zvonul circula de mai multă vreme , dar iată că a venit şi confirmarea! Vineri, miniştrii de interne din statele UE au convenit să continue planurile în vederea suspendării Spaţiului Schengen. Adică, mai pe limba noastră, cât de curând urmează să se reintroducă procedura trecerii graniţelor pe baza paşaportului. Ştirea, difuzată de publicaţia „Financial Times”, s-a aflat în centrul unei curajoase şi responsabile dezbaterii, aseară, la Antena 3, dar cred că implicaţiile şi efectele sale asupra României şi românilor trebuie să fie discutate foarte atent, de către cât mai mulţi dintre noi.

În primul rând, m-aş fi aşteptat ca, mediat după difuzarea şi dezbaterea informaţiei cu pricina, pe reţelele de socializare, tinerii frumoşi şi liberi să reacţioneze deschis şi hotărât. Cu atât mai mult cu cât pe ei îi va afecta cel mai tare, această drastică limitare a liberei circulaţii în spaţiul marii familii a Europei Unite. Nu au făcut-o, încă, dar aştept ca- prin mijloace corecte, civilizate şi respectând întru-totul litera şi spiritul legii- aceştia să îşi exprime poziţia faţă de această măsură categoric restrictivă.

Nu de alta, dar, printr-o asemenea abruptă decizie, chiar că putem spune că UE ne-a trimis acasă. Ceea ce , într-un fel însemnă că „ne-a dat România înapoi”, nu-i aşa?...

Cât priveşte reacţia pe care o aşteptam din partea preşedintelui Klaus Iohannis, a premierului Dacian Cioloş precum şi din partea altor diriguitori ai destinelor naţiei la aflarea deciziei miniştrilor de interne ai statelor membre ale UE, care ne vizează şi pe noi, românii, în mod direct, ea este, şi de data asta, sublimă, dar lipseşte cu desăvârşire! La urma –urmelor, nu văd de ce ne-am mai mira? Ceea ce se întâmplă acum nu este decât o copie la indigo a muţeniei cu care atât preşedintele cât şi premierul au primit ştirea despre faptul că preşedintele Comisiei Europene, Jean Claude Juncker, „a admis” ideea ca pe viitor marile decizii ale uniunii să fie luate de către „un grup de state”, urmând ca restul lumii(printre care şi România!) să se plaseze pe orbită şi să respecte deciziile „grupului”. Mă aşteptam, în acest caz, ca, în baza afinităţilor sale pentru elitele politice din ţara lui Goethe şi a lui Hegel, domnul Klaus Iohannis să se fi adresat distinselor personalităţi cerând desluşiri despre cum văd domniile lor poziţionarea României în acest scenariu, un scenariu care, mai mult sau mai puţin întâmplător, aduce aminte de sinistrul Plan Valeev din vremea CAER-ului. Nu de alta, dar ideea restrângerii şi , până la urmă, a renunţării la Spaţiul Schengen aparţine Germaniei, aşa după cum şi ideea „porţilor deschise” pentru refugiaţii musulmani, ca şi presiunile pentru acceptarea fără crâcnire a „cotelor obligatorii” au aparţinut tot cancelarului german, Angela Merkel,iar efectele nedorite ale acestei invitaţii sunt, acum, temeiurile drasticei decizii despre care discutăm.

În egală măsură, mă aşteptam ca premierul Dacian Cioloş să îşi activeze cunoştinţele şi prestigiul său de fost comisar european, desigur, nu pentru a obţine pentru România o chichiţă favorizantă, ci un răspuns desluşit. Nu a făcut-o, însă, aşa după cum nici alţi membrii ai cabinetului său, altminteri tineri şi meritoşi tehnocraţi cu stagii solide în angrenajul UE, nu şi-au luat inima în dinţi pentru ca să ridice câteva semne de întrebare spre lămurirea lucrurilor.

Şi atunci de ce ne-am mai mira dacă, de vineri, de când a ieşit pe piaţă ştirea despre decizia drastică a miniştrilor de interne ai UE, nici preşedintele României, nici premierul şi nici alţi membrii ai Guvernului cu responsabilităţi directe în domeniu nu a găsit de cuviinţă să adreseze norodului un mesaj lămuritor pe acest subiect incendiar? Nu ne mirăm, luăm doar notă.

Dar, dacă odată cu trecerea timpului şi în buna noastră tradiţie a resemnării mioritice, ne vom obişnui şi cu ideea revenirii la paşapoarte, nu cred că este cazul să ne obişnuim şi cu ideea că, într-un fel sau altul, pentru această joacă de-a „Uite Schengen, nu e Schengen!” din avutul ţării s-au cheltuit peste 600 milioane de euro. Chipurile pentru faimosul EADS de pe urma căruia aveam să ne pricopsim cu frontiere securizate ceva de n-a văzut Parisul, Berlinul, Londra şi Bruxelles-ul la un loc! Curios lucru, cam în aceeaşi vreme, dar şi după aceea, România a fost ţinută la porţile Spaţiului Schengen, fiind sistematic amânată prin modificarea premeditat-parşivă a unor prevederi ale MCV. Operaţiune la care, să o recunoaştem!, a pus un umăr zdravăn euro-pârâcioasa de meserie, nimeni alta decât procuroarea stalinistă Monica Macovei!

600 de milioane de euro care au intrat, să vezi şi să nu crezi!,în conturile unor firme germane. Să fie, oare, această „simplă coincidenţă” şi una dintre explicaţiile pentru teribila întârziere şi totalul mister în care ultra-vigilenta instituţie a DNA a zăvorât straşnic aşa-numitul „Dosar EADS”? Sau, mai rău, să fie şi un argument solid pe baza căruia Răzvan Savaliuc, altminteri un jurnalist foarte cumpătat şi bine documentat în aserţiunile sale, avansa acest îngrijorător pronostic: „ DNA nu a dat şi nu va da acest mega dosar incendiar înainte de alegerile de anul viitor”?
Deie Domnul ca,măcar de data asta, distinsul nostru coleg de breaslă să nu aibă dreptate, dar tare îmi e teamă că nu prea sunt semne că a greşit şi nici măcar că ar fi exagerat!

Una peste alta, uite că UE „ne-a dat ţara înapoi”! Drept pentru care tot la vorba lui Nenea Iancu am ajuns. „Curat constituţional! Muzica! Muzica!”