Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Cand am intrat in Uniunea Europeana eram convinsi ca acesta ne e destinul. Mai credeam ca astfel vom avea acces la un fel de banca a destinului de la care vom obtine nu doare credite ci si grant-uri cu care vom reusi sa facem o Romanie de nivel european. Mai mult decat atat, pe fondul unei profunde neincrederi in clasa politica autohtona, romanii isi ziceau ca decat sa fie guvernati de cei de la Bucuresti, mai bine de catre cei de la Bruxelles. Azi nu mai e asa dupa episodul nedemiterii lui Basescu prin interventia nejustificata si finalmente nedemocratica venita de la Comisia Europeana si de la Berlin. Multi comentatori avizati afirma ca Uniunea Europeana pare tot mai putin Uniune. Nu pare sa fie nici macar nici piata comuna caci e mai mult fiecare pentru sine.
Ceea ce conteaza e doar realitatea acestei crize. Oamenii au pierdut puterea de cumparare, au pierdut chiar locul de munca, s-au dus si economiile, nu au o perspectiva de viitor. Se multumesc cu tot mai putin. Se gandesc pur si simplu cum sa traiasca de azi pe maine. Am ajuns unde am ajuns insa sub nicio forma nu ne putem permite sa ne mai deplasam ca o nava aflata in deriva. Romania e in Europa, in lume si opereaza cu regulile Europei si cele ale lumii. Din aceasta perspectiva acordul cu FMI a devenit o realitate de zi cu zi., un fel de musafir care nu mai pleaca fiindca te ajuta chiar si daca nu-ti place. Dar ce facem cu relansarea economiei romanesti? Pare ca din ce in ce mai putin decidem asupra ei. Iar oamenii nu uita si constata ca in marile sau micile privatizari am recoltat mai mult victime decat beneficii. Cicero, venit prin miracol printre noi ar spune ce spunea la vremea lui: "Margaritas ante porcos' adica margaritare date la porci. Totodata, recursul la imprumuturi de la "banca destinului' e periculos caci platim cu siguranta mai mult decat atunci cand am fi stiut pe ce contam. Cu o pseudoreforma a sectorului energetic aflata in haos, cu privatizari "Dan Diaconescu in direct', cu costuri din ce in ce mai mari si competitivitate in continuare slaba, cu banci care oricat de mari rezerve acumuleaza tot nu crediteaza economia, viitorul devine o scadenta iar nu o promisiune. Insa, cum spun americanii, pasta de dinti care e deja afara n-o putem pune inapoi in tub. Ne ramane sa construim din nou Romania bazata pe munca. Sa investim in lucruri care nu se invechesc chiar inainte de a da rezultate pe piata. Sa nu mai deschidem portile unor profituri considerabile pe seama cresterii facturii la energia electrica fara a crea industrie locala. Vrem sa dezvoltam energii regenerabile (energiile eoliana si solara) dar neaparat ar trebui tehnologii dezvoltate in industrie locala. Adica daca energia si subventia sunt din Romania, pai sa fie si industria cu care se valorifica tot in Romania.
As vrea ca Diderot sa nu mai aiba atata dreptate cand spune: "Ceea ce eu numesc virtute, voi intelegeti viciu si viceversa'.
