Ne putem amesteca şi noi în problemele noastre interne?

Intrebarea din titlu nu este o figura de stil. Observ ca, pe zi ce trece, nu mai avem loc in zona respectiva. Cand vine vorba despre economie si finante, FMI-ul da sentinte, verifica bonurile de casa si facturile, scrie cu pixul pe marginea bugetului toti indicatorii care trebuie respectati, dupa care pleaca, spunand ca nu se baga, suntem suverani, deciziile sunt treaba noastra. Intre timp, agentiile de rating ne dau si ele note, cercurile bancare de aici si de "afara" (acum e cam acelasi lucru) insista sa-si faca singure legislatia prin care sa fie protejati si clientul, si statul, iar marii distribuitori de medicamente tin mortis sa mentina un sistem in care statul e marele client, la preturi pe masura. O data pe an vine la noi si Viktor Orban si ne descrie viitorul Transilvaniei, al relatiilor interetnice, al invataman­tului si culturii.

Diversi ambasadori straini, care nu stiu – probabil – unde este sediul Ministerului roman de Externe, ofera, in direct, lectii de dirigentie. Comisia europeana acopera, in rest, tot ce nu au reusit sa controleze cei citati mai sus si altii ca ei. O data pe an ne eva­lueaza sistemul de justitie, de pilda, cu instrumente de masura populare si noi trebuie sa luam notite si sa aflam de la ei cum merg parchetele sau judecatoriile noastre. Aerul curat, sistemele de telecomunicatii sau piata auto au parte de aceeasi grija. Mai e loc si pentru noi? Mai grav, inca: incearca cineva sa-si faca loc?

Nu scriu toate astea dintr-o pers­pec­tiva nationalist furibunda. Sunt perfect constient si de ideea de mondializare, si de imposibilitatea autarhiilor si de ceea ce presupune aderarea la UE. Nu cred nici macar in acele predictii cum ca aceasta criza va retransforma sistemul mondial in unul al natiunilor. Cele mai multe probleme sunt colective si vor avea solutii colective sau deloc. Vreau sa spun insa ca dezvoltarea unei tari ca Romania, cu sisteme esentiale care se prabusesc, nu poate fi rezultatul unei ocupatii intelectuale straine. Trebuie gandita aici. Trebuie dezbatuta aici. Unde am mai putea face asta? Parlamentul nu mai are aproape nici un rol. N-a fost lasat nici macar sa discute acte esentiale cum sunt codurile civile sau penale.

Tara e condusa de doi usieri, Basescu si Boc. Deschid poarta in fata delegatiilor straine, le poftesc inauntru, raporteaza, noteaza si ne comunica si noua ce si cum. Exista multe domenii in care reglementarile ar trebui sa tina de noi si doar de noi. Si exista suficient spatiu de manevra in interes national si in domeniile in care UE are regulile ei. Tari comparabile cu noi, cum ar fi Polonia, Cehia si chiar Bulgaria, au gasit asemenea spatii si asemenea reglementari. Uneori si-au enervat partenerii europeni, dar au castigat mereu respect. Nu bacsisul politic datorat usierilor care stiu sa zambeasca frumos.