x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Nenorocirile altora

0
Autor: Tudor Octavian 26 Dec 2010 - 17:23
În librării, un volum format mare, frumos şi bogat ilustrat, cu aspect de album de artă, are un titlu năucitor: "100 de catastrofe naturale". În mulţimea cărţilor care inventariază locuri faimoase – "50 de capitale de vizitat" – creaţii celebre – "70 de minuni ale lumii" – sau tablouri care trebuie neapărat cunoscute – "1.000 de capodopere ale picturii" – apariţia unui panoramic al nenorocirilor spectaculoase poate să semene a contribuţie editorială necesară. La urma urmei, tot ce are o dimensiune şi un motiv provocator, ca excepţie, poate fi însumat într-un clasament. În 1990, un jurnalist cunoscut ca excentric şi cinic cumpărase din Germania un cărţoi de mărimea unui atlas, care se chema "Cele mai înnebunitoare 100 de sexe de femei din toată lumea", şi reuşea într-adevăr să năucească toate redacţiile unde-l arăta.

Poate că albumele cu imagini ale dezastrelor n-or să aibă niciodată titluri comerciale, de tipul "Cele mai mari 100 de inundaţii" sau "Cele mai cumplite 100 de boli". Întrevăd în editarea volumului cu 100 de catastrofe care au speriat omenirea un substrat educativ, o cauză prevenitoare. Numai că ideea aceasta, de a acredita criterii de importanţă şi performanţă în treburi care implică imense suferinţe indivi­duale, deschide calea către o sistematizare a atrocităţilor în care mai-marele, mai multul, mai răul e asociat cu progresul în performanţă. De ce n-ar apărea şi cărţi precum "Cele mai interesante 100 de violuri asupra minorilor?" ori "Cele mai sugestive 100 de ima­gini cu spânzuraţi", de vreme ce bibliografiile celor mai mari cri­minali în serie, a celor mai cumpliţi 100 de despoţi şi a celor mai cunoscute 100 de curve ale secolului sunt mai mult decât ofertante. Problema nu e atât la conţinutul acestui gen de tipărituri, cât la semnificaţia pe care o capătă nişte cifre, care au cumulat de-a lungul istoriei o seamă de înţelesuri sacre. Cifrele 1 şi 3 tri­mit cu gândul la cel care "Unul e Dumnezeu" şi la Sfânta Treime. Există o întreagă literatură numerologică, suficient de convingătoare, ca să realizăm raţiunea strict comercială a antologiilor gen "100 de ca­tastrofe naturale".

Suferinţa nu comportă clasamente. Calamitatea cu cel mai mare număr de morţi şi cu cele mai multe locuinţe şi familii distruse nu se judecă prin com­paraţie. Ar fi să ajungem în situaţia ca la nenorociri de aceeaşi amploare să facem diferenţa la schilozi. Eu unul nu înţeleg cu ce criterii se alcătuieşte sumarul unui volum de acest fel şi cine se încumetă să semneze selecţia. Mă întreb, de asemenea, cu ce gânduri ar porni la treabă autorul unui clasament mondial al ororilor, dacă el însuşi ar fi trecut printr-o încercare sinistră?

Cu ani în urmă m-am chinuit o lună întreagă, într-un spital, să scap de o pietricică de la rinichi mare cât un bob de orez. Şi acum, când ajung în preajma acelui spital, traversez pe trotuarul de vizavi. Găsesc că e imprudent să sfidezi destinul ţinându-te prea intim cu hazardul.

Un vecin de pat, care avea o piatră cât un bob de fasole, a scos-o în câteva ore, dar nu s-a dat mare şi nu mi-a zis: Domnule, sunt mai bun decât tine!

Ştiri din .ro


PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de