Neseriozitate si lentoare

Pentru ca tot a devenit data de 1 ianuarie 2007 o noua obsesie a clasei politice romanesti, ma voi referi si eu la cel mai important reper al intrarii Romaniei in Uniunea Europeana. E vorba despre analiza defectelor pe care le avem. Voi enumera calitatile intai, fara sa zabovesc asupra lor. Inventivitate, adaptabilitate, entuziasm, rezistenta inimaginabila in fata necazurilor de tot felul. E suficient, cred eu, in legatura cu partea buna a romanului. Sa nu ne imbatam cu apa rece. Lauda de sine a fost ani in sir o politica de stat in Romania, fara sa fie recunoscut nici un defect.

Cred ca defectele tarii noastre ne pot aduce in pozitia 27 din 27 in Uniunea Europeana inca de la intrarea in acest organism, daca nu invatam sa ne corectam. Din punctul meu de vedere, cele mai urate metehne ale majoritatii romanilor sunt neseriozitatea si lentoarea. Ambele sunt din pacate caracteristici vechi ale unui popor latino-balcanic. In foarte rarele momente providentiale din istorie, oameni politici de exceptie au reusit sa puna in valoare mai degraba calitatile poporului.

Marea masa a cetatenilor sunt dependenti, asa cum bine se observa, de lideri autoritari. Daca acestia mai sunt si priceputi in politica sau buni gospodari, situatia pare de-a dreptul miraculoasa. Desi asta ar trebui sa fie normalitatea. La noi nu e. La noi, reusita este de multe ori marea exceptie. Ne-am obisnuit cu esecul politicii si al politicienilor, cu o economie ce merge mult sub capacitatea de generare a tarii. Multi sunt scarbiti de traiul greu, de cozile uriase la medicamente compensate si gratuite. Si in special de faptul ca Guvernul, Parlamentul, agentiile guvernamentale, prefecturile, primariile, consiliile judetene si alte organisme de stat toaca miliarde de euro pe masini scumpe, sedii luxoase, deplasari externe cu iz de turism. Iar cand vine vorba de cateva procente la bugetele invatamantului si sanatatii, guvernantii dau din colt in colt si nu gasesc nici o solutie.

Neseriozitatea in actul de guvernare, insotit de gargara politica, dauneaza grav sanatatii acestei natiuni. Lentoarea vine colac peste pupaza in marile proiecte de infrastructura, ce intarzie nepermis pentru o tara ce se pretinde europeana. De cinci ani ne chinuim sa facem o autostrada spre Litoral. Nici acum nu e gata. Modernizarea caii ferate spre statiunile Marii Negre dureaza trei ani, desi sunt putin peste 200 de kilometri. In Bucuresti, principala poarta de intrare pe DN1 e tinuta in bataie de joc sub un santier continuu de peste un an. Pentru doi kilometri de sosea si un pod. Nu se lucreaza noaptea, nici in week-end. Exemplele de acest gen sunt insa cu miile in toata tara.

In Romania se lucreaza neserios si lent. De la contractele de sute de milioane de euro pe banii statului pana la un zugrav care iti renoveaza casa. Totul dureaza mai mult, costa mai mult si iese cu suparare. Neseriozitate si lentoare, dupa cum spuneam.

Conducatorii tarii, cei care administreaza un Produs Intern Brut de peste 60 de miliarde de euro anual, trebuie sa dea primul exemplu de seriozitate si rapiditate pentru cetateanul de rand. Dar de multe ori nu este asa, din pacate. Daca ne-o da Dumnezeu mintea de pe urma sa ne corectam aceste doua mari defecte va fi bine pentru Romania. Daca nu, va fi tot ca acum. Adica nicicum.