Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Aceasta este traducerea în limba ceaușistă a informației că nea Nicu se bucură acum de admirația a 27% din populație, pentru măsurarea iubirii față de Tovarășul existând doar cuvântul care are la bază ideea că „toți ca unul” suntem morți după el.
De fapt, prin ‘68, era chiar posibil ca antirusul Ceaușescu să strângă o unanimitate de 27%. În ‘88, însă, nea Nicu ajunsese o combinație de reforma lui Bolojan, privilegiile lui Iohannis, securismul lui Băsescu și toate păcatele comuniste ale regretatului Iliescu. În scurt timp, cel mai iubit fiu al poporului avea să se erodeze la guvernare până la împușcare.
Iar de două zile întrebarea este „Cum dracu?”
Explicațiile vin din toate părțile, dar în esență este vorba de „Efectul cașcavalului”: înainte nu era, acum nu-l poți lua. Rezultatul e același, dar cu cine asociem noi foamea de azi?
Efectul cașcavalului a asigurat și „alternanța la guvernare”, ceea ce a dat ocazia în 35 de ani să se constate că toate partidele ajunse la putere se comportă de parcă ar fi unul singur. Fără cașcaval și cu partid unic. Unde ești nea Nicu, doamne?
Președintele Nicușor Dan a luat apărarea practic primei generații de votanți Ceaușescu, arătând că pe vremea ultimului tiran comunist exista un program de țară. Adică șablonul realegerilor din România, ușor adaptat pentru nea Nicu: a omorât, dar a și făcut.
În ultima sa zi de lucru ca dictator, huiduit de o mare de oameni, Ceaușescu a vrut să facă un gest de mare actualitate politică: să crească deficitul, mărind salariile cu 100 de lei. Dacă nu era luat la țintă pe 25 decembrie 1989, până acum dădeam și faliment, scăpam și de Pachetul III.
Citește pe Antena3.ro
