Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Condamnarea generalilor Chiţac şi Stănculescu pentru acuzele din procesul revoluţiei de la Timişoara în "numele dreptăţii" aduce Justiţia din România la nivelul statului de drept construit pe crima din 25 decembrie 1989 de la Târgovişte. Sentinţa de a-i trimite în închisoare face un arc de timp tras peste aproape două decenii de istorie, punând cap la cap momente contradictorii ale unor zile de mare tensiune, care nasc ruperi radicale de trecut şi deschid alte orizonturi.
Condamnarea generalilor Chiţac şi Stănculescu pentru acuzele din procesul revoluţiei de la Timişoara în "numele dreptăţii" aduce Justiţia din România la nivelul statului de drept construit pe crima din 25 decembrie 1989 de la Târgovişte. Sentinţa de a-i trimite în închisoare face un arc de timp tras peste aproape două decenii de istorie, punând cap la cap momente contradictorii ale unor zile de mare tensiune, care nasc ruperi radicale de trecut şi deschid alte orizonturi. Or, atât generalul Chiţac, cât şi generalul Stănculescu au avut contribuţii importante în ambele momente ale basculării cursului istoric şi îmbrâncirea lor în constrângerile Codului penal este total aberantă.
Paradoxurile judecăţilor strâmbe ale societăţii româneşti au făcut să fie trimişi în numele "Justiţiei" în închisoare membrii marcanţi ai conducerii României de până la 22 decembrie fără ca acuzaţiile să fie probate. Procesul CPEX a rămas alături de procesul lui Nicu Ceauşescu, al "teroriştilor" de la Sibiu şi al Lotului Timişoara un capitol ruşinos al proceselor politice pornite din răzbunări şi presiunea străzii. Sentinţa de săptămâna trecută a instanţei supreme îi trimite în puşcărie pe Chiţac şi pe Stănculescu în celulele în care au stat după 1989 generalii Olteanu, Coman şi Dincă, şefii lor până la Revoluţie.
Când România părea să fi devenit o ţară normală, repetarea unor sentinţe la fel de aberante are rolul unei diversiuni, al unei prăbuşiri a încrederii în sistemul Justiţiei, considerat reformat. Opinia îmi este întărită de regia grosieră a reţinerii celor doi generali, cu televiziunile convocate la domiciliile proaspeţilor condamnaţi pentru a surprinde ducerea la îndeplinire a mandatului. În urmă cu două săptămâni un cap al mafiei drogurilor pleca nestingherit de la tribunal, ieşit din puterea mandatului de reţinere printr-o prelungire de câteva minute a deliberării completului. Un jeg gros de trei degete este pus pe roba justiţiarilor în ambele ipostaze. Încercând să acopere corupţia din sistemul care îi face scăpaţi pe hoţi, violatori, escroci prin sentinţe drastice în cazurile supramediatizate ale generalilor Stănculescu şi Chiţac, Justiţia se afundă şi mai mult în mlaştina minciunii. O gaşcă plătită de agenţi de presiune care ţipă de aproape două decenii "Nu" sau "Jos" îşi arogă titlul de societate civilă cu pretenţia de Judecător Suprem şi deţinător al Adevărului Absolut. Pentru ei şi pentru alţi falsificatori de istorie, care au ratat istoria, condamnarea celor doi generali ai Armatei Române este o victorie.
Penibilă şi ruşinoasă!
Citește pe Antena3.ro
