Noi facilităţi pentru capitalul străin vor adânci dezastrul

Cand in urma cu doar vreo trei ani gigantul Nokia, sfidand Germania, isi abandona o fabrica de acolo si o transfera in Romania, acei ce o pri­meau cu bratele deschise intr-un parc in­dustrial langa Cluj argumentau ne­voie mare caracterul obiectiv al unor ase­menea transferuri in epoca globa­li­zarii si se felicitau pentru alegerea fa­cuta de trustul finlandez gratie fa­ci­litatilor pe care i le oferisera. Acum, cand acelasi gigant finlandez le da cu leuca in cap, plecand si din Romania la atat de scurt timp ca aceasta nici nu apucase sa-si traga sufletul, ace­iasi de atunci isi uita propriile ar­gumente si ne spun senin ca doar pro­blemele de management ale Nokia intr-un context concurential speci­fic au determinat decizia nefericita, ca­u­tand a ne demonstra ca aceasta n-are nici o legatura cu Romania, care de altfel va continua sa ofere conditii fa­vorabile pentru atragerea investitorilor straini. Dar nici atunci, nici acum, nimic despre esenta problemei si adevarurile ei!

Avem de a face cu onor coloni­a­lis­mul in actiune! Corporatii cu organizare transnationala isi aleg am­pla­samentele de productie si comerci­a­lizare in functie de optimizarea profi­tu­lui la scara globala a retelei lor de ac­tiune. Aparent, suna frumos si se­ducator! In realitate, toate, dar absolut toate aceste corporatii isi pas­trea­za centrele de decizie si cercetare in tarile de origine (globalizatoare) si isi localizeaza obtinerea profiturilor din productie si comert in tarile de implantare (globalizate), dupa care profiturile sunt transferate in centrele de decizie. Daca este vorba de produse mai sofisticate, implantarile sunt in tari dezvoltate. Pentru restul produselor tendinta este de relocare dinspre tari dezvoltate spre tari subdezvoltate, respectiv de la salarii mari spre salarii mici. Pe masura ce confec­tionarea de telefoane mobile uzu­ale a iesit din sfera tehnologiei de varf, mu­tarea productiei din Germania in Ro­mania si din Romania in Ban­gla­desh este naturala, organica, in­di­fe­rent de problemele reale de con­cu­renta internationala ale Nokia (care, in­tre noi fie spus, provin si din ne­a­dap­tarea firmei tocmai la aceasta mutatie). Daca nu se petrecea azi, ple­carea Nokia din Romania intervenea maine!

Acordarea de facilitati peste facilitati unor multinationale – pupandu-le chiar si in fund – numai pentru ca au catadixit sa vina in Romania este o prosteala incomensurabila! Sa fie clar! Utilitati si sosele nu reprezinta facilitati, acestea trebuie sa existe implicit, in regula jocului! Dar alte facilitati (ajutoare financiare si deduceri fiscale) sunt nu numai dezonorante, dar si complet inutile. Cazul Nokia este cu totul si cu totul relevant in domeniu. Cand i-a venit sa plece, a plecat in ciuda unor asemenea facilitati! Opozitia si, indeosebi PNL, au adoptat o pozitie jenanta insistand pe facilitati eventual promise si neacordate de puterea actuala care ar sta la baza deciziei Nokia. Ce sa i se fi dat trustului finlandez spre a ramane in Romania?! Posibilitatea de a acorda salarii si mai mici decat salariul minim, superpredominant la Nokia Cluj?! Posibilitatea de a nu avea sindicate, refuzate de fapt de Nokia Cluj si aparute intr-un tarziu doar intr-o forma in care mai mult nu existau?! Un nou Cod al Muncii, dincolo chiar de cel adoptat fortat tocmai pentru a face sclavi din salariati si stapani de sclavi din patroni?! Intr-un fel este o ironie a soartei ca acest Cod adoptat fortat de PDL i s-a intors acestuia din urma copios si atat de rapid impotriva!

Nu noi facilitati (eventual si mai mari) trebuie sa pregateasca guvernantii romani pentru a atrage investitii straine, ci masuri pentru stimularea capitalului autohton care sa creeze o masa critica pentru a exista aici o economie proprie, astfel incat sa nu fim decimati ca pleaca un investitor strain! Pe nemti, dincolo de tambalaul facut, i-a durut de fapt in cot ca a plecat Nokia, pentru ca erau alte zeci de Nokia germane in Germania si alte zeci in afara Germaniei. Romania este daramata nu pentru ca a plecat al doilea exportator, ci pentru ca din primii 100 de exportatori din Romania doar trei sunt romani!