Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Situație în care senatorul Titus Corlățean aprecia că, potrivit dreptului consfințit prin Constituție, statul român-,,kin- state’’- poate și trebuie să intervină pentru a-i proteja pe cetățenii români din afara granițelor. Demers cu atât mai necesar cu cât, în pofida unor frumoase declarații mai vechi sau mai noi, autoritățile ucrainene nu au făcut absolut nimic pentru a pune capăt acestor practici discriminatorii. Acestea au fost și motivele pentru care, apreciind salutarul demers al senatorului Titus Corlățean, încheiam comentariul cu mențiunea că el reprezintă un prim pas făcut de partea română pe canalele diplomației parlamentare, căruia trebuie să îi urmeze o discuție sinceră, cu cărțile pe masă, cu partea ucraineană. Și încheiam cu mențiunea că ,,așteptăm răspunsul Kievului’’.
Răspuns care, iată, a venit! Dar, din păcate, acesta nu este și răspunsul pe care îl așteptam. Mă refer la mesajul pe care secretarul Consiliului pentru Securitatea Națională al Ucrainei, Oleksii Danilov, l-a transmis și comunității românilor și care sună exact așa: ,,Dacă dorești să studiezi suplimentar în alte limbi, precum româna, poloneza, ebraica, te rog, dar nu pe cheltuiala statului nostru, îți poți îmbunătăți educația pe cheltuiala ta’’. Declarație după care, potrivit unor surse avizate, le vor urma deznaționalizarea brutală și ,,ucrainizarea’’, desigur forțată, a comunităților etnice mai înainte menționate.
Acesta este, deocamdată, singurul răspuns al oficialilor ucraineni dat invitației noastre la dialog și trebuie să remarc faptul că, spre sincerul meu regret, nu avem dovezi că, de la nivelul Președintelui României sau al Ministerului de Externe, s-a înregistrat o luare de poziție față de asemenea declarații care afișează o crasă discriminare pe criterii etnice. Atitudine care vine într-o ireconciliabilă contradicție cu normele și uzanțele Uniunii Europene,în care Ucraina aspiră să fie cât mai curând admisă.
Deși, dacă avem în vedere anumite recente decizii ale instituție prezidențiale, atunci chiar că nu mă mai miră prea tare o asemenea asurzitoare tăcere. Mă refer, după cum cred că ați bănuit, la faptul că, recent, prin decret al Președintelui României, lui Mihai Lupu, președintelui Curții de Conturi a Ucrainei, i-a fost conferit Ordinul Steaua României, cea mai înaltă distincție a statului nostru. Ce-i drept, Mihai Lupu nu era singurul căruia i s-a făcut această onoare, prin același decret prezidențial fiind decorați președinți ai mai multor instituții de audit din state prietene. Doar că, înclin să spun că, indiferent de meritele pe care le are în calitate de președinte al Curții de Conturi din țara sa, Mihai Lupu este și rămâne una și aceeași persoană cu foarte controversatul politician care a declarat, cu subiect și predicat, că, în Ucraina, limba română nu poate fi recunoscută ca limbă oficială. Locul ei fiind luat, bineînțeles, de așa-zisa ,,limbă moldovenească’’.
În același spirit al respectării adevărului faptelor, trebuie să precizez că decorarea lui Mihai Lupu a fost comentată în termeni foarte critici și pe deplin justificați pe diverse canale de comunicare. Ceea ce, însă, nu l-a putut determina pe domnul Klaus Iohanni, președintele tuturor românilor- deci și al celor de peste hotare, nu-i așa?- să îi retragă decorația acestui notoriu denigrator al limbii și al identității române. Drept pentru care nici nu mă mai întreb de ce tace cu atâta strășnicie domnia sa și după ce în spațiul public au apărut și circulă declarațiile fățiș rău voitoare și discriminatorii ale lui Oleksi Danilov care îi vizează, în mod explicit, și pe etnicii români din Ucraina. Aș spune chiar că de mai mare mirare ar fi fost să fi existat o luare de atitudine din partea locatarului din Palatul Cotroceni... Klaus Iohannis.
