Nu arata rana!

Nu arata ca doare, nici cum, nici cat si nici de ce! Dar mai ales nu-ti expune slabiciunile, locurile sensibile, sufletul, inima, visele, aspiratiile, lacrimile-lumile.

Nu arata ca doare, nici cum, nici cat si nici de ce! Dar mai ales nu-ti expune slabiciunile, locurile sensibile, sufletul, inima, visele, aspiratiile, lacrimile-lumile.
Un loc comun, ca atatea altele, mult prea comun, prea intrat in ADN-ul ce ne defineste, compunandu-ne zilele si noptile, clipele, viata. Puterea de a reusi.
Puterea! Asta e locul nostru comun. Forta, izbanda, succesul, biruinta. Nu ne putem permite sa fim prieteni cu cineva slab, nu da bine... Ne pune intr-o lumina nefavorabila, ne anuleaza disperantul efort de a zidi lumea de lume, privirea de privire, lumina din ochi de umbra dintre gene. Ne trage in jos, ne umileste in fata lumii din care tocmai am scapat urland. Ne duce spre o zona deloc confortabila a esecului, a renuntarii, a infrangerii din social. Nu e bine!

Suntem PUTERNICI!
Nu avem dreptul sa fim slabi! Nu ne mai putem permite sa fim slabi, indiferent de ce ar trebui sa insemne asta. Nu trebuie sa ne vada lumea punand genunchiul in pamant, chiar daca gestul asta e suprema reverenta fata de un crez, fata de un ideal, fata de o fata-femeie-copil ce ne implineste asa cum nu ar putea sa o faca nici o victorie de care si-ar aminti cel mult doua zile gasca alcoolicilor din colt.

Suntem INVINGATORI!
Nu avem treaba cu locul doi! Acela e bun doar pentru scripte, pentru bazele de date ce ajuta la definirea unor statistici utile celor care vor veni sa ocupe, luptand mereu si mereu, un alt loc intai. Nu mai trecem in amintiri cu o fantana, cu un copac, cu o casa sau cu un copil. Ne trebuie reusita, victoria, izbanda. Nu mai putem recunoaste o gradina cu flori, asta e romantism. Noi suntem aplicati! Ne descurcam mult prea bine cu o lista a premiantilor, o inramam si ne e suficient. Ne-am asigurat nemurirea!

Avem SUCCES!
Brusc facem parte din categoria fericitilor, a implinitilor. Avem de acum un loc bine stabilit in randul celor ca noi. Nu conteaza cate vise am ucis pentru a ajunge aici, cate sperante am frant, ce idealuri am calcat in picioare. Suntem noi cu ai nostri intre noi si astfel de intrebari nu se pun. In urma fiecaruia se intinde o lunga lista cu slabiciuni ce a trebuit date la o parte, chiar daca prin listele astea gasesti toate motivele pentru care ele exista. Din vise, din aspiratii, din idealuri, din dragoste, din iubire am venit aici pe planeta, doar ca acum, cand "TREBUIE", cand presiunea lui ACUM e mai mare ca oricand, nu ne mai putem permite sa fim compusi din altceva decat granit, aluatul campionilor.
Chiar asa cu orice pret?
Chiar asa cu orice risc?
Chiar asa cu orice chip?
sa vrei sa reusesti in viata...
sa poti?!