La 1 ianuarie 2007, Romania a devenit membru UE. Din perspectiva pur economica, intram in Uniune cu motoarele turate la maximum. De fapt, se pare ca in acest moment nimeni nu crede intr-o incetinire a procesului de convergenta reala. In 2006 am bifat al saptelea an de crestere economica.
La 1 ianuarie 2007, Romania a devenit membru UE. Din perspectiva pur economica, intram in Uniune cu motoarele turate la maximum. De fapt, se pare ca in acest moment nimeni nu crede intr-o incetinire a procesului de convergenta reala. In 2006 am bifat al saptelea an de crestere economica. Media cresterii economice pentru perioada 2000-2006 este in jur de 5,5%. In termeni nominali, PIB-ul a crescut de patru ori in acest interval. Din punctul meu de vedere, aceste rezultate au fost posibile prin retragerea statului din economie. Privatizarile din ultimii cinci ani si reducerea impozitului pe profit au impulsionat sectorul privat si cresterea economica. Din pacate, intr-o economie de piata nimic nu este gratuit, si aceasta crestere economica are si ea un cost. Pe termen scurt, acesta este deficitul de cont curent. Pe termen lung, costul il reprezinta migrarea a peste doua milioane de romani, care au abandonat o economie care nu creeaza locuri de munca. Dar cum este inceput de an, cred ca ar fi bine sa vedem care sunt provocarile anului 2007. In ceea ce priveste cresterea economica, exista un consens potrivit caruia economia va folosi momentul favorabil si va continua sa creasca in ritm alert. Bineinteles, acest lucru va pune presiune si mai mare pe resursele din economie, in special pe forta de munca si pe capital. Cresterea economica va aduce importuri de capital, dar si importuri de bunuri de consum. Ducand rationamentul mai departe, cererea mare pentru forta de munca va determina majorarea salariilor in anumite sectoare. In alte sectoare, cum ar fi cel public, salariile vor creste doar pentru ca exista perceptia ca sunt prea mici. Intr-o economie dezvoltata asemenea dinamica ar fi aprins inflatia. Dar in cazul nostru am avut parte de o surpriza placuta in 2006. Inflatia medie anuala a scazut de la 9% in 2005 la 6,6% in 2006. Impresionant! Totusi, BNR ramane vigilenta, preturile au crescut mai incet anul trecut, fiindca multe dintre ele nu au fost lasate sa urce. Asta va face ca in 2007 sa vedem ce n-am vazut in 2006: cresterea preturilor administrate si efectele secundare ale majorarii salariilor. Mai mult, cererea publica va induce o presiune suplimentara, pentru ca in acest an Guvernul estimeaza un deficit bugetar de 2,8% din PIB. Asta ar putea pune BNR in fata unei inflatii care nu-si mai continua curba descrescatoare. Si nu in ultimul rand, in acest an s-ar putea sa avem prima imagine a optiunilor electoratului la doi ani dupa alegerile generale. Aceasta sansa va fi oferita de alegerile pentru Parlamentul European din luna mai. Dar daca acestea sunt cateva dintre evolutiile posibile ale unor variabile macroeconomice in 2007, nu putem sa nu evidentiem si riscurile aferente scenariului. In afara de deficitul de cont curent sau de aprecierea nesustenabila a leului, exista un risc mult mai mare: optimismul nefondat. In sectorul privat, un an excesiv de bun este intors pe toate fetele si de multe ori privit cu scepticism, pentru ca actionarii vor cere randamente cel putin la fel de mari si pe viitor. In sectorul public, un an favorabil, precum 2006, serveste doar pentru declaratii politice, nu si pentru continuarea reformelor. Asta fara sa se tina cont de conjunctura de anul trecut: vreme favorabila, preturi controlate, incasari din privatizare etc.Citește pe Antena3.ro