x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

"Nu înţeleg nimic din arta plastică"?

0
Autor: Valentin Stan 09 Aug 2008 - 00:00


"A folosi simple calificative, adjective dezonorante nu împinge discuţia prea departe"! Vezi, Andrei? De ce ne faci "proşti"?



Atunci cînd Marcel Duchamp şi-a trimis "pisoarul" (a se citi "plosca de urinat") la Expoziţia Societăţii Artiştilor Independenţi din New York, în 1917, pentru a "scuipa" dispreţuitor în obrazul mişcării "Dada", ştiţi ce au făcut americanii? Au pus-o la loc de cinste, ca cel mai valoros exponat! şi aşa a rămas! Mai precis, o copie a originalului din 1917, pierdut ulterior, fiindcă, fără a fi un măgăruş cu svastica pe crupă, chiar era o banală ploscă de urinat! E drept, a fost înlocuită cu o replică din porţelan, prin 1964!

Înţeleg că un "băiat" din gaşca lui Patapievici, de la Institutul Cultural Român, are anumite afinităţi cu urina, ambiţionînd să refacă, pe banii contribuabilului român, ce au pierdut americanii la New York, din "moştenirea" lui Duchamp. Un fel de înfrăţire fenomenologică a omului cu urina! Foarte bine reflectată de faimoasa expoziţie organizată de Centrul de la New York, pe banii noştri. Sigur, Duchamp era genial, chiar şi fără "pisoar", ceea ce nu se poate spune despre Patapievici fără Pleşu! Fostul ministru de Externe ne îmbracă în "anamnesis"-ul propriei sale deveniri prin toate guvernele postdecembriste, de unde a "ciugulit" "angelic" fulgii "minimei moralii", pînă la a ne spune de la obraz (pentru că am refuzat "urina" lui Patapievici pe obrazul României): "Comentariile pe care le-am văzut sînt ale unor inşi care nu înţeleg nimic din arta plastică, dar au un resentiment devastator pentru Horia Patapievici. Nici prostia, nici incultura, nici resentimentul nu sînt vindecabile" (cf. Cotidianul, 6 august).

Ai dreptate, Andrei! De aceea, "resentimentul" nostru faţă de Patapievici va rămîne veşnic, fiindcă şi noi, ca şi tine, credem că "prostia şi incultura nu sînt vindecabile"! Sper că citatul din Cotidianul te "redă" exact!

În revanşă, îţi reproduc genialele cuvinte ale prietenului tău, Liiceanu, care ne-a explicat la 14 mai, la "Deschide lumea", pe RTV, cum să folosim noţiunea de "lichea", "acest termen, care (...) este un calificativ, o injurie şi nu trebuie gîndit în acest fel"! Wow! E mai adînc decît Jean-Marie Guyau, care zicea că "frumosul" este o "percepţie care stimulează, în noi, viaţa sub trei forme ale sale deodată, sensibilitatea, inteligenţa, voinţa"!

Ce zici, Andrei, noi ăştia, care nu înţelegem nimic din "arta plastică", unde sîntem deficitari? Că, uite ce spune Liiceanu despre "lichea" în continuare: "A folosi simple calificative, adjective dezonorante nu împinge discuţia prea departe"! Vezi, Andrei? De ce ne faci "proşti"? şi, zice Liiceanu: "Acest cuvînt, «lichea», aşa cum l-am folosit eu şi în 1990 şi, iată, acum, 18 ani mai tîrziu, are un sens, aş spune tehnic.

Nu e un cuvînt de injurie, aruncat în faţa cuiva, ci este o încercare de a folosi cuvîntul pe un registru care a căpătat, spun eu, o demnitate istorică"!

Vezi, Andrei! Tu ne jigneşti numindu-ne "proşti"! Noi îţi redăm "demnitatea istorică"! Şi, dacă vrei să rezolvi dilema lui Guyau, cred că eşti plin de sensibilitate şi voinţă! Am uitat ceva?
Citeşte mai multe despre:   editorial

Ştiri din .ro


PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de