Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Fotbalul a arhivat si ultimul eveniment al anului competitional 2011 – 2012. In ultimul dans al sezonului s-au imperecheat Rapid si Steaua. Iar sentinta definitiva din finala Cupei Romaniei a trimis trofeul in Stefan cel Mare. Verdictul e clar. Motivarea sentintei are insa nuante contradictorii. Pledoariile inculpatilor n-au fost deloc convingatoare. Doar circumstantele atenuante au motivat decizia. Fotbalul torturat de neputinta a fost salvat de intamplare si, mai ales, de atmosfera extraordinara creata de suporteri la locul faptei. Felul in care arata National Arena in sine, facilitatile pe care le ofera stadionul, organizarea de exceptie a evenimentului, intr-o reteta imprumutata din locuri pe care pana acum le priveam de la distanta, au imblanzit pe moment observatiile critice. Concluzia de altfel ar fi una singura. Nunta frumoasa, mireasa urata!
Ramanand doar in sosul fotbalului observam ca finala Cupei Romaniei s-a transformat intr-un meci al antrenorilor. Meci in care Razvan Lucescu si Dario Bonetti au etalat corigente profesionale generate de pricini si incapatanari stupide. Marotele care-i domina pe cei doi ma determina sa cred ca niciunul dintre ei nu a exploatat cuvenit oferta loturilor de care dispun, niciunul dintre ei nu si-a adus echipa in conditii de start optime.
Razvan Lucescu a etalat dintotdeauna o trufie care-l indeparteaza de interpretarea corecta a realitatii. Declarand mandru ca echipa sa a facut un sezon de exceptie, ca echipa sa joaca fotbalul cel mai bun si ca doar nesansa l-a separat de realizarea eventului, Razvan pare sa nu mai aiba nevoie de trofee. El isi inventeaza propriile trofee. E cel mai bun si, in consecinta, nu mai cauta solutiile altor inaltari. Asa se poate explica faptul ca, de pilda, amanuntul fotbalistic Surdu a devenit definitiv in optiunile sale chiar daca alti rapidisti ar fi meritat, probabil, sansa de a incepe meciul in locul respectivului. Razvan Lucescu, considerandu-se unicul unicat de pe coaja oului, ar fi fost capabil, in situatii mai grele, sa considere ca si mentinerea Rapidului in prima liga putea fi considerata o performanta inegalabila.
Dario Bonetti, spre deosebire de Razvan Lucescu, plateste tributul unei obediente caracteristice cersetorilor de salariu. Italianul face formatia in functie de solicitarile celor care-i achita simbria. Si, dincolo de faptul ca unii dintre cei care-i impun alcatuirea formatiei se pricep la fotbal cam tot atat cat se pricep si viteii de la poarta din dosul curtii, ordinele primite de Bonetti mai sunt si contradictorii. Cata vreme Borcea se afla dincolo de ocean, italianul aplica formula Savulescu. Cand Borcea apare langa echipa Bonetti isi schimba brusc optiunile. De aceea rezultatele sunt si ele contradictorii, de aceea lipsa de autoritate a dresorului a generat fracturarea vestiarului, de aceea nici lotul dinamovist nu poate fi exploatat optim.
Comportamentul tarat al antrenorilor a subtiat potentialul de joc al finalistelor din Cupa Romaniei, potential oricum modest. Astfel rezultatul meciului, intr-un fotbal fara intarire logica, a ramas la voia intamplarii. Iar intamplarea le-a fost favorabila dinamovistilor. Si chiar daca mireasa a fost urata, chiar daca fotbalul a fost in suferinta, meritul invingatorilor nu poate fi contestat. Dupa cum incontestabil devine dreptul dinamovistilor de a se bucura de reusita.
