O altfel de reformă în Justiţie

Suntem in plina vacanta judecatoreasca. Ragaz de reflectii pentru mai marii Justitiei si nu numai, dupa un experiment cum altul n-a mai fost. O lege de procedura penala mucezita a transformat Inalta Curte de Casatie si Justitie intr-o instanta ordinara, incarcand-o pana la sufocare. Dosare carate cu caruciorul de mall, completuri plimbate de ici-colo din lipsa de spatii, procese terminate in noapte, nemultumiri peste tot. Reflexul centralizarii actului de justitie n-a anchilozat deloc in deceniul postdecembrist. Dimpotriva, s-a revitalizat si e mai proaspat ca nicicand. Presedintele Basescu, zic destui, s-a caznit vreo sase ani sa-si anexeze instanta suprema, s-o croiasca dupa chipul si asemanarea sa. I-a terfelit imaginea ori de cate ori i-a venit pe chelie, acuzand-o de toate relele lumesti. De vreo doi ani tace, semn ca si-a atins telul. Altfel de ce si-ar tine gura ?, se intreaba aceeasi contestatari. Oponentii din interiorul breslei magistratilor ba s-au lasat la vatra, ba au abandonat confruntarea, avertizati ca oricand pot fi striviti de sistemul fidelizat cazon. Colaborarea dintre procuror si judecator, poruncita deunazi de seful statului, e deja o realitate a reformei oranj. Uneori nu mai esti sigur daca judecatorul e judecator si nu procuror. Oricum, sunt imbracati la fel, intra pe aceeasi usa, impart birouri invecinate, discuta impreuna solutiile, ce mai, fratie si complicitate ! Egalitatea de arme intre aparare si acuzare e doar vorba in vant, capitol inchis - declarativ – in mecanismele ipocrite ale eurointegrarii.

Cum sa pastrezi o norma de procedura care da in competenta Inaltei Curti de Casatie si Justitie judecarea in fond a unor cauze care si-ar gasi o alta rezolvare ? De pilda, senatorii, deputatii, membrii Guvernului, maresalii, generalii, chestorii, sefii cultelor religioase si ceilalti membri ai Inaltului Cler, judecatorii (cu exceptia celor de la Inalta Curte de Casatie si Justitie) si procurorii pot fi judecati de curtile de apel. Prea larga e competenta Inaltei instante potrivit calitatii persoanei, prea multe exceptiile de la regula. Cred ca judecarea in prima instanta a presedintelui si a judecatorilor de la Inalta Curte de Casatie si Justitie este suficienta. S-ar evita si suspiciunea fireasca, imposibil de ocolit, ca recursul la completul de 5 judecatori e o formalitate. Fiindca cei cinci judecatori din calea de atac sunt colegii celor de la fond (uneori impart aceeasi incapere), iar relatiile interumane sunt mai puternice decat propriile convingeri. Basca relatiile de subordonare administrativa fata de seful instantei, care este, in mod obisnuit, si presedintele completului de recurs.

Restransa trebuie si competenta DNA si DIICOT, transformarea lor in structuri specializate in doar cateva categorii de infractiuni, enumerate limitativ. O sectie (directie) anticoruptie supla si abilitata sa ancheteze numai marea coruptie – membrii Guvernului, parlamentarii, magistratii si alti functionari stabiliti restrictiv, prin modificarea substantiala a Legii nr.78/2000. Este momentul ca si curtile de apel - cu parchetele corespunzatoare - sa primeasca o competenta sporita, asa incat judecatorii Inaltei Curti sa fie degrevati de noianul de pricini. Mi se pare inuman sa incarci un magistrat de la prima instanta a tarii cu cateva dosare in fond (cu termene saptamanale) si sa-i ceri, totodata, sa solutioneze alte sute de recursuri. De acolo, de la aceasta instanta, lumea dreptului asteapta clarificari jurisprudentiale, hotarari care sa-l lumineze pe magistratul stagiar de la Videle, de exemplu. Fie ca vacanta aceasta sa le dea niscaiva minte alora de la putere si sa simplifice treburile Justitiei !