O amenintare fantezista

Miercuri, 5 octombrie 2005, Traian Basescu a convocat presa pentru a prezenta ceea ce s-au vrut a fi concluziile consultarilor cu partidele parlamentare.

Miercuri, 5 octombrie 2005, Traian Basescu a convocat presa pentru a prezenta ceea ce s-au vrut a fi concluziile consultarilor cu partidele parlamentare. Din cate se stie, la Cotroceni au fost doar o parte din partidele parlamentare. Lasand la o parte faptul ca o dezbatere despre reformarea clasei politice reclama si convocarea partidelor neparlamentare, absenta PSD si PRM a pus la indoiala sintagma consultari ale partidelor parlamentare. Pentru a-si masca esecul, Traian Basescu s-a dedat la un truc. A folosit numele unei marci de prestigiu pentru a ne vinde un produs contrafacut. Ca si cum ne-ar fi oferit alcool rafinat dizolvat in apa sub eticheta de whisky scotian.

Cu mai putin aplomb decat la revenirea de peste Ocean, Traian Basescu a anuntat ca absenta unui consens politic pentru Parlamentul unicameral il va obliga sa convoace un referendum.

E vorba de referendumul prevazut de articolul 90 din Constitutie ca unul dintre putinele instrumente de interventie prezidentiala in viata social-politica interna. Cel despre care documentul spune ca Presedintele Romaniei, dupa consultarea Parlamentului, poate cere poporului sa-si exprime, prin referendum, vointa cu privire la probleme de interes national.

Asadar, presedintele a amenintat clasa politica autohtona cu "intoarcerea la popor". O amenintare de care face mare caz cand e contrazis.

Nu incape vorba. Electoratul doreste un Parlament unicameral. Traian Basescu a sesizat corect. De altfel nici nu era nevoie de cine stie ce patrundere analitica pentru a-ti da seama de asta. Daca ar fi sa ne luam dupa electorat, n-ar trebui sa avem nici Parlament si nici democratie. Costa!

In politica insa nu ajunge invocarea unei stari de spirit. Trebuie s-o si transformi in fapt. Si-n cazul Parlamentului unicameral faptul se numeste rezultatul referendumului.

In aceasta chestiune, lucrurile nu sunt insa asa de simple cum par. Adica presedintele declara solemn: sa vedem ce zice poporul! Si poporul zice ca domnia sa. Prin referendumul consultativ.

Chiar daca mai usor de convocat decat cel de revizuire a Constitutiei, referendumul consultativ presupune, totusi, o serie de actiuni. Parlamentul trebuie sa se pronunte. Chiar daca opinia Parlamentului e doar consultativa, ea va influenta prezenta si chiar votul.

Apoi, adversarii presedintelui ar putea introduce o contestatie la Curtea Constitutionala pe motiv ca e anticonstitutionala consultarea poporului in chestiunea revizuirii prin intermediul referendumului convocat de presedinte.

Sa admitem ca toate aceste momente sunt rezolvate. Vine insa momentul cel mai greu pentru initiatorul referendumului: prezenta la vot. Potrivit paragrafului 2 din articolul 5 al Legii nr. 3 din 22 februarie 2000, referendumul este valabil daca la el participa cel putin jumatate plus unu din numarul persoanelor inscrise in listele electorale.

Pentru ca Traian Basescu sa fie confirmat faptic de catre popor, e musai ca prezenta la referendum sa fie de jumatate plus unu.

Cum se poate asigura aceasta prezenta daca o parte a clasei politice e impotriva refendumului? Chiar daca nu fatis. Din experienta lui 2003, stim ca-i nevoie de un efort organizatoric iesit din comun pentru organizarea referendumului si pentru a asigura prezenta.

Cum se vor indeplini aceste conditii, daca Guvernul Tariceanu nu va fi sincer convins de necesitatea referendumului, daca primarii si presedintii PSD si PRM ai consiliilor judetene vor lucra impotriva consultarii cotroceniste?

Traian Basescu ar ramane doar cu amenintarea intoarcerii la popor.

Si va trebui sa se intoarca la clasa politica!