O anecdotă evreiască

Domnul Iacob Zimbler trăiește în Haifa de aproape 50 de ani de când a plecat din România. La aproape 90 de ani, câți are azi, mintea lui e fără cusur, iar amintirile care-l leagă de țara în care s-a născut, întregi. Mă sună uneori, de ziua mea sau la Paștele ortodox, să-mi facă urări, iar eu mă bucur să-l aud, sfătos și hâtru, cu un umor nealterat. Mai mereu îmi spune, ca un bonus adresat scriitorului din mine, o anecdotă din bogata lui colecție. Un bărbat, ajuns la Paris, spune el, caută un anume stabiliment și, ajuns acolo, întreabă de o fată ”cu părul roșcat”, pe care patroana i-o și livrează. La sfârșitul serii, fata e întrebată cât costă prestația ei. 100 de dolari, răspunde ea cu seriozitatea unei munci care își avea prețul bine definit. Bărbatul îi oferă 200 de dolari iar tânăra îi mărturisește jenată că munca ei nu face atât și nu poate primi un tarif dublu. Ba da, spune clientul care lasă suma stabilită de el și pleacă. A doua seară se înfățișează la același bordel și caută aceeași practicantă a unei vechi și vrednice meserii pe care în final o plătește tot cu 200 de dolari, cu toate că ea protestează din nou. Scena e realuată a treia seară, a patra și a cincea când bărbatul îi spune că de mâine nu mai vine. Fata, în care încolțise un sentiment de recunoștință pentru un așa client generos, încearcă un regret. Mă întorc, zice omul, la mine acasă. Unde locuiți? – întreabă ea. În Tel Aviv. O, ce bucurie, exclamă angajata așezământului parizian, am și eu un unchi acolo pe care aș vrea să vă rog să-l salutați din partea mea. Și spune un nume. Nimic mai simplu, spune bărbatul, clientul celor cinci zile, îl cunosc pe unchiul dumneavoastră, e chiar prietenul meu cel mai apropiat. De altfel, spune el ieșind, cei 1000 de dolari pe care vi i-am dat erau de la el. Mi-a spus că are o nepoată la Paris și m-a rugat să vi-i înmânez.

N-aș face niciun comentariu dacă în lumea noastră dâmbovițeană, dominată de atâtea pacte de prietenie, unele chiar de coabitare, personajele de mai sus n-ar fi regăsibile cu ușurință. Un schimb ideal de servicii colindă lumea noastră îngreunată de sentimente amicale și de bucuria de a fi de folos. Mi-e greu să identific doar fata. Uneori, încercând o tălmăcire, mă gândesc dacă nu cumva ea este… Dar ce mai contează?!