Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Formula pentru care a optat Parlamentul asigură existenţa partidelor
bine delimitate ideologic, evitând disoluţia impusă de votul uninominal
în două tururi. ● Ion Cristoiu
Editorialele zilei
● Tudor Octavian: Cintezoi şi Pupăzoi ● Marian Nazat: "România nu e
proastă!" ● Claudiu Săftoiu: Fruntaşii comunităţii – pasul istoric în
faţă ● Gabriela Vrânceanu Firea: Taxa pe fudulie ● Dan Dumitrescu: Nici
Arpi-corpii nu-l mai ajutĂ pe predicativul domn Mureşan
Sunt şi eu de acord cu profesorul Alexandru Radu, eminent specialist în sisteme electorale, că Legea adoptată în Parlament a fost impropriu denumită a votului uninominal. Din punct de vedere istoric, modurile de scrutin se împart în două: majoritar (zis şi uninominal) şi proporţional. Formula pentru care a optat Parlamentul, dând curs obiecţiilor avansate de Curtea Constituţională la legea pentru care Guvernul şi-a asumat răspunderea în Parlament la 29 octombrie 2007, e una a votului proporţional cu o listă pe orizontală. O lege tipic românească.
Fundamentală a reprezentării proporţionale, ea foloseşte anumite elemente ale votului uninominal: o singură candidatură într-un singur colegiu, cel care obţine 50%+1% în primul tur intră în Parlament. Originalitatea formulei a reuşit să nemulţumească pe toată lumea. Adepţii votului pe listă, surprinzător de mulţi acum, după ce noua formulă a fost votată, o denunţă ca şi când ar fi vot uninominal. Adepţii votului uninominal o critică de parcă ar fi una a votului pe listă. În realitate, formula nu e nici a votului pe listă, de până acum, nici a votului uninominal într-un singur tur sau în două tururi, ca în Anglia şi, respectiv, Franţa.
Adepţii formulei practicate în ultimii 18 ani au invocat necesitatea de a avea în România postdecembristă, nu prea de mult ieşită din comunism, partide puternice. Votul uninominal – susţineau ei – duce la reducerea partidelor la două formaţiuni mari. Diversitatea programelor, ideologiilor, intereselor din România de azi nu-şi va mai găsi reprezentarea în Parlament. Adepţii votului uninominal au criticat votul de până acum, invocând în principal şmecheria reprezentată de listă. Alegătorul e chemat să opteze nu pentru o persoană, ci pentru o listă. În acest fel apar şi înfloresc două nenorociri:
1) Pe lista unui partid pot fi puse şi personaje mediocre, care riscă să intre în Parlament doar pentru că s-au aflat în graţiile conducerii.
2) Parlamentarul nu depinde direct de alegător.
În perioada de inflamare propagandistică pentru votul uninominal, cântat de mulţi fără a şti cu ce se mănâncă, s-a afirmat în ziare şi la televiziuni că votul uninominal e un panaceu al tuturor problemelor din România, un moment care, odată atins, va transforma ţara într-un Rai postdecembrist.
În realitate, argumentele celor care susţineau votul pe listă meritau o oarecare atenţie, dacă nu chiar consideraţie. Punând accentul pe partid, şi nu pe persoana candidatului, votul pe listă înlesnea o mai mare adâncire a programului politic al unui partid, contribuind la delimitarea diferitelor curente politico-ideologice. Atent nu atât la cei de pe listă, cât mai ales la sigla partidului, alegătorii stimulau astfel preocuparea partidelor pentru a-şi defini cât mai clar programul politic şi, mai ales, ideologia. Ca să nu mai spunem că partidele serioase se gândeau şi la viitorii lor parlamentari. În consecinţă, aveau grijă să pună pe liste nu numai personaje carismatice, ci şi specialişti în diferite domenii, absolut necesari în dezbaterile din Parlament la diferite proiecte de lege.
Formula pentru care a optat Parlamentul asigură existenţa partidelor bine delimitate ideologic, evitând disoluţia impusă de votul uninominal în două tururi. În schimb, prin depunerea unei singure candidaturi într-un colegiu, formula obligă partidele să parieze pe oameni. Oricât de puternice ar fi partidele la nivel naţional, ele vor trebuie să se gândească la personalităţi cunoscute sau care să se facă cunoscute în colegii. Fiecare candidat va avea interesul să obţină cât mai multe voturi. Pentru a-şi asigura intrarea în Parlament din primul tur sau, în cel mai rău caz, pentru a-şi asigura intrarea în Parlament la redistribuire, dat fiind că va conta exclusiv procentajul obţinut. Până acum, prin votul pe listă, unii îşi puteau permite să nu se bată pe viaţă şi pe moarte, partidul putând câştiga prin figuraţie la confruntările de la tv. Confruntarea ducându-se acum în colegiu, fiecare candidat se va preocupa să fie cunoscut în colegiu şi să abordeze problemele specifice colegiului respectiv. Fie şi pentru că va constrânge politicienii să bată ţara pe jos, formula votului uninominal trecută prin Parlament va da viitorilor parlamentari posibilitatea să cunoască România reală.
N.B. Toate acestea sunt valabile doar dacă nu cumva există o înţelegere tacită între toţi politicienii, inclusiv Traian Băsescu, pentru ca legea să fie respinsă de Curtea Constituţională. Articolul aberant privind depunerea unei sume de bani drept cauţiune ne face să credem că s-a vizat de la început respingerea legii de către Curtea Constituţională.
Fundamentală a reprezentării proporţionale, ea foloseşte anumite elemente ale votului uninominal: o singură candidatură într-un singur colegiu, cel care obţine 50%+1% în primul tur intră în Parlament. Originalitatea formulei a reuşit să nemulţumească pe toată lumea. Adepţii votului pe listă, surprinzător de mulţi acum, după ce noua formulă a fost votată, o denunţă ca şi când ar fi vot uninominal. Adepţii votului uninominal o critică de parcă ar fi una a votului pe listă. În realitate, formula nu e nici a votului pe listă, de până acum, nici a votului uninominal într-un singur tur sau în două tururi, ca în Anglia şi, respectiv, Franţa.
Adepţii formulei practicate în ultimii 18 ani au invocat necesitatea de a avea în România postdecembristă, nu prea de mult ieşită din comunism, partide puternice. Votul uninominal – susţineau ei – duce la reducerea partidelor la două formaţiuni mari. Diversitatea programelor, ideologiilor, intereselor din România de azi nu-şi va mai găsi reprezentarea în Parlament. Adepţii votului uninominal au criticat votul de până acum, invocând în principal şmecheria reprezentată de listă. Alegătorul e chemat să opteze nu pentru o persoană, ci pentru o listă. În acest fel apar şi înfloresc două nenorociri:
1) Pe lista unui partid pot fi puse şi personaje mediocre, care riscă să intre în Parlament doar pentru că s-au aflat în graţiile conducerii.
2) Parlamentarul nu depinde direct de alegător.
În perioada de inflamare propagandistică pentru votul uninominal, cântat de mulţi fără a şti cu ce se mănâncă, s-a afirmat în ziare şi la televiziuni că votul uninominal e un panaceu al tuturor problemelor din România, un moment care, odată atins, va transforma ţara într-un Rai postdecembrist.
În realitate, argumentele celor care susţineau votul pe listă meritau o oarecare atenţie, dacă nu chiar consideraţie. Punând accentul pe partid, şi nu pe persoana candidatului, votul pe listă înlesnea o mai mare adâncire a programului politic al unui partid, contribuind la delimitarea diferitelor curente politico-ideologice. Atent nu atât la cei de pe listă, cât mai ales la sigla partidului, alegătorii stimulau astfel preocuparea partidelor pentru a-şi defini cât mai clar programul politic şi, mai ales, ideologia. Ca să nu mai spunem că partidele serioase se gândeau şi la viitorii lor parlamentari. În consecinţă, aveau grijă să pună pe liste nu numai personaje carismatice, ci şi specialişti în diferite domenii, absolut necesari în dezbaterile din Parlament la diferite proiecte de lege.
Formula pentru care a optat Parlamentul asigură existenţa partidelor bine delimitate ideologic, evitând disoluţia impusă de votul uninominal în două tururi. În schimb, prin depunerea unei singure candidaturi într-un colegiu, formula obligă partidele să parieze pe oameni. Oricât de puternice ar fi partidele la nivel naţional, ele vor trebuie să se gândească la personalităţi cunoscute sau care să se facă cunoscute în colegii. Fiecare candidat va avea interesul să obţină cât mai multe voturi. Pentru a-şi asigura intrarea în Parlament din primul tur sau, în cel mai rău caz, pentru a-şi asigura intrarea în Parlament la redistribuire, dat fiind că va conta exclusiv procentajul obţinut. Până acum, prin votul pe listă, unii îşi puteau permite să nu se bată pe viaţă şi pe moarte, partidul putând câştiga prin figuraţie la confruntările de la tv. Confruntarea ducându-se acum în colegiu, fiecare candidat se va preocupa să fie cunoscut în colegiu şi să abordeze problemele specifice colegiului respectiv. Fie şi pentru că va constrânge politicienii să bată ţara pe jos, formula votului uninominal trecută prin Parlament va da viitorilor parlamentari posibilitatea să cunoască România reală.
N.B. Toate acestea sunt valabile doar dacă nu cumva există o înţelegere tacită între toţi politicienii, inclusiv Traian Băsescu, pentru ca legea să fie respinsă de Curtea Constituţională. Articolul aberant privind depunerea unei sume de bani drept cauţiune ne face să credem că s-a vizat de la început respingerea legii de către Curtea Constituţională.
Citește pe Antena3.ro
