O ipostază de campanie: candidatul poporului

Prin alegerea unui moment de adunare populară pentru a-şi anunţa candidatura, Traian Băsescu şi-a dezvăluit principala ipostază de campanie: domnia sa e candidatul poporului, şi nu al unui partid.

Din anunţul lui Traian Băsescu la Sânnicolaul Mare că va candida, televiziunile de ştiri au făcut un eveniment de spectaculozitatea unui Breaking News. Au urmat, cum e şi firesc, reacţiile contracandidaţilor săi deja anunţaţi şi ale altor lideri politici. Teoretic, ştirea nu merita atâta impact mediatic. Analiştilor lucizi le era limpede că Traian Băsescu va candida pentru un al doilea mandat. O spuneau numeroase semne venite dinspre preşedinte: de la popasurile pe la adunările populare până la discursul din Parlament. Amânarea anunţului şi chiar şovăielile au ţinut de o strategie electorală bine pusă la punct. Echipa de campanie a lui Traian Băsescu a ales-o din mai multe motive:

1) Pentru ca preşedintele să-şi poată juca rolul de conducător preocupat de furtuna economică prin care trece ţara, în timp ce adversarii săi se pierd în hârjoneli electorale. Un anunţ făcut cu mai mult timp în urmă ar fi redus din efectul ţintit electoral al unor gesturi, cum a fost, de pildă, discursul din Parlament. În absenţa anunţului, gesturile asumate ca preşedinte au avut un impact deosebit, dar mai ales credibilitatea care se conferă, de regulă, acţiunilor ce nu trec drept electorale.

2) Tensiunea creată de întrebarea: va candida sau nu Traian Băsescu?, l-a ţinut pe candidatul presupus, dar neanunţat încă, în prim-planul media.

3) Nu în ultimul rând, comedia şovăielilor a ţinut cont şi de strategia coaliţiei politico-mediatice vizând descurajarea lui Traian Băsescu.

La un dialog de pe Antena 3, i-am atras atenţia unuia dintre liderii Alianţei PSD-PC - Dan Voiculescu - că teza domniei sale despre posibilitatea ca Traian Băsescu să nu mai candideze, deoarece se teme de un eşec, are eficienţă câtă vreme autorii ei nu cred în ea. Sunt convins că n-a fost doar o teză de campanie electorală, ci şi o încercare de a-l intimida pe Traian Băsescu, aşa cum s-a petrecut cu Emil Constantinescu. Înscriindu-se în cursă - pentru că acesta e sensul declaraţiei de sâmbătă - Traian Băsescu a repurtat o primă victorie. Şi-a asumat riscul de a candida, chiar dacă ar putea să piardă. La 3 octombrie 2009, Traian Băsescu a pus capăt speculaţiilor, anunţând că va candida. De vreo două luni, scena noastră politică îşi merită numele de scenă. Pentru că mai tot ce se întâmplă ţine de piesa de teatru regizată, în cazul fiecărui candidat, de echipa sa de campanie. Sub acest semn, întâmplarea de la Sânnicolaul Mare naşte două întrebări:

1) Ce a urmărit preşedintele prin anunţul făcut din mijlocul cetăţenilor?

2) Ce a urmărit prin fixarea anunţului exact la 3 octombrie 2009?

Prin întâmplarea cu cetăţeanul a cărui voce l-a convins pe Traian Băsescu să-şi anunţe candidatura s-a vrut transmiterea următoarelor semne:

1) Decizia a fost luată pe loc, dovadă că şi preşedintele e om.

2) Anunţul a fost făcut într-un cadru neoficial, dovadă că Traian Băsescu l-a considerat un gest lipsit de importanţă.

3) Anunţul a fost făcut dintre cetăţeni, în timp ce al lui Mircea Geoană a fost făcut la o paranghelie de partid.

Nu în ultimul rând, fiind vorba despre o scenetă, impactul mediatic e mai mare decât cel al anunţurilor făcute de ceilalţi candidaţi. De ce sâmbătă, 3 octombrie 2009, şi nu mai devreme sau mai târziu? Pentru că:

1) Era nevoie să se sublinieze contrastul cu acţiunea de la Romexpo. Preşedintele preferă momentele simple, omeneşti, în locul celor organizate şi, pe deasupra, preşedintele candidează el însuşi şi nu impus de un partid, ca Mircea Geoană.

2) Anunţul e punctul final al unei serii de lovituri năucitoare începute cu convocarea referendumului şi terminând cu destrămarea coaliţiei. S-a spus că epurarea la care a trecut PD-L ar fi o acţiune fără ştirea lui Traian Băsescu. Nici vorbă. Epurarea are drept scop eliminarea din administraţie a PSD-iştilor care l-ar putea lucra pe Traian Băsescu din interior. În plus, ea are menirea de a crea şi întreţine deruta în maşinăria PSD, dereglată de părăsirea funcţiilor. În acelaşi timp, făcând anunţul la 3 octombrie 2009, Traian Băsescu l-a desemnat pe Mircea Geoană drept contracandidat al său. Prin alegerea unui moment de adunare populară pentru a-şi anunţa candidatura, Traian Băsescu şi-a dezvăluit principala ipostază de campanie: domnia sa e candidatul poporului şi nu al unui partid. Tot ceea ce va face de acum încolo candidatul Traian Băsescu va sta sub acest semn. De cât de eficientă va fi această ipostază din punct de vedere electoral, vom vedea abia după 6 decembrie 2009. Nu de alta, dar candidatul propune, iar electoratul dispune.