x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

O maladie a secolului: notorietatea

0
Autor: Tudor Octavian 29 Noi 2011 - 21:00

Cand vom sti care-s efectele in toate straturile societatii, ale notorietatii tv va fi foarte probabil prea tarziu ca sa mai reparam ceva.

Parintii unei cantarete care s-a sinucis au dobandit o notorietate nationala in conditia de in­drep­ta­titi ai misterului acelui gest suprem, desi de fapt n-a fost nici un mister. Nu numai oamenii beneficiaza de o masiva acumulare de notorietate, cand isi baga televiziunile nasul in via­ta lor, ci si intamplarile, care altfel ar trece repede in uitare, si obiectele, totul. Parintii vedetei fac din drama fetei lor o chestiune de meritata glorie funerara si o chestiune de merit familial. Un apropiat al lor imi relata, socat de evolutia cazului, ca l-a vazut pe tatal decedatei dand autografe unor gura casca adunati, o data cu sosirea carului tv, in fata portii. Cetatenii, care au o relatie oarecare cu eroii de o saptamana ai unor transmisii tv, fie ca acestia au fraudat o firma, fie ca divorteaza cu un tam-am monden, se simt partasi la portia de notorietate a implicatilor in scandal. O doamna, trecuta frumos de prima tinerete, a fost colega de serviciu cu un astfel de om-subiect de televiziune. Mi-a vorbit, cu o mandrie mai mult decat legitima, de faptul ca a lucrat in acelasi birou cu el cativa ani. 'Cinci ani si doua luni' a precizat ea, ca si cum pana si zilele nu­ma­ra­te retroactiv plusau la aria de in­te­res a fraudei. Mi-a repetat de mai multe ori numele insului, mirata ca nu-mi spunea nimic. Ca sa n-o dezamagesc, in inflacararea cu care ma facea partas la amintirile sale, am zis: Ah, da, imi amintesc, imi amintesc chiar foarte bine.

In viata unora, in vietile multor semeni dominate de o asteptare fara sfarsit, faptul ca in bloc s-a aruncat cineva de la etaj sau ca hotii au spart magazinul de la parter, iar incidentul a fost dat la stirile de seara, conteaza ca repere importante. 'Stiti – spune vecinul disperatului care s-a zdrobit pe asfaltul aleii din fata blocului de zece etaje – eu locuiesc pe aceeasi scara, am aparut la televizune, nu se poate sa nu stiti. S-a vorbit de blocul nostru toata seara. Au filmat-o si pe nevasta-mea, dar pe ea n-au dat-o. Pacat!'

Televiziunea e oglinda magica unde esti vazut, nu unde esti ascultat. Sunt ascultati ori mai bine zis si ascultati numai cei care, prin natura profesiei, apar frecvent pe micul ecran, care par a fi insasi formula tehnologica a oglinzii, care sunt 'de acolo'. Ei nu sunt genul de no­to­rietate care infierbanta min­ti­le. Prezentatorul de pe micul ecran nu e si persoana care locuieste ca­teva case mai incolo. El 'nu apare', el are serviciu in televiziune, ceea ce e banal. Ii lipseste ceva ca sa de­vina o notorietate reala. De pilda, sa calce un batran pe zebra.

Citeşte mai multe despre:   editorial

Ştiri din .ro


PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de