x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Editoriale O maladie a secolului: notorietatea

O maladie a secolului: notorietatea

de Tudor Octavian    |    29 Noi 2011   •   21:00

Cand vom sti care-s efectele in toate straturile societatii, ale notorietatii tv va fi foarte probabil prea tarziu ca sa mai reparam ceva.

Parintii unei cantarete care s-a sinucis au dobandit o notorietate nationala in conditia de in­drep­ta­titi ai misterului acelui gest suprem, desi de fapt n-a fost nici un mister. Nu numai oamenii beneficiaza de o masiva acumulare de notorietate, cand isi baga televiziunile nasul in via­ta lor, ci si intamplarile, care altfel ar trece repede in uitare, si obiectele, totul. Parintii vedetei fac din drama fetei lor o chestiune de meritata glorie funerara si o chestiune de merit familial. Un apropiat al lor imi relata, socat de evolutia cazului, ca l-a vazut pe tatal decedatei dand autografe unor gura casca adunati, o data cu sosirea carului tv, in fata portii. Cetatenii, care au o relatie oarecare cu eroii de o saptamana ai unor transmisii tv, fie ca acestia au fraudat o firma, fie ca divorteaza cu un tam-am monden, se simt partasi la portia de notorietate a implicatilor in scandal. O doamna, trecuta frumos de prima tinerete, a fost colega de serviciu cu un astfel de om-subiect de televiziune. Mi-a vorbit, cu o mandrie mai mult decat legitima, de faptul ca a lucrat in acelasi birou cu el cativa ani. 'Cinci ani si doua luni' a precizat ea, ca si cum pana si zilele nu­ma­ra­te retroactiv plusau la aria de in­te­res a fraudei. Mi-a repetat de mai multe ori numele insului, mirata ca nu-mi spunea nimic. Ca sa n-o dezamagesc, in inflacararea cu care ma facea partas la amintirile sale, am zis: Ah, da, imi amintesc, imi amintesc chiar foarte bine.

In viata unora, in vietile multor semeni dominate de o asteptare fara sfarsit, faptul ca in bloc s-a aruncat cineva de la etaj sau ca hotii au spart magazinul de la parter, iar incidentul a fost dat la stirile de seara, conteaza ca repere importante. 'Stiti – spune vecinul disperatului care s-a zdrobit pe asfaltul aleii din fata blocului de zece etaje – eu locuiesc pe aceeasi scara, am aparut la televizune, nu se poate sa nu stiti. S-a vorbit de blocul nostru toata seara. Au filmat-o si pe nevasta-mea, dar pe ea n-au dat-o. Pacat!'

Televiziunea e oglinda magica unde esti vazut, nu unde esti ascultat. Sunt ascultati ori mai bine zis si ascultati numai cei care, prin natura profesiei, apar frecvent pe micul ecran, care par a fi insasi formula tehnologica a oglinzii, care sunt 'de acolo'. Ei nu sunt genul de no­to­rietate care infierbanta min­ti­le. Prezentatorul de pe micul ecran nu e si persoana care locuieste ca­teva case mai incolo. El 'nu apare', el are serviciu in televiziune, ceea ce e banal. Ii lipseste ceva ca sa de­vina o notorietate reala. De pilda, sa calce un batran pe zebra.

×
Subiecte în articol: editorial