Intr-un moment in care suntem asaltati de stiri si declaratii contradictorii, nu de bine si de rau ci de rau si de mai rau, privind starea economica si financiara a Romaniei, aniversam saptamana trecuta 40 de ani de la inaugurarea sistemului hidroenergetic si de navigatie de la Portile de Fier. Este una dintre cele mai spectaculoase si eficiente realizari ingineresti din Europa. Conceptia o datoram marelui inginer roman Dorin Pavel care o prezentase in celebra sa lucrare 'Plan general d'amenagement des forces hydrauliques de Roumanie' publicata in 1934 in care se detaliau scheme de amenajare energetica pentru toate raurile Romaniei. Acum ne-am ales cu 'baietii destepti' ai lui Traian Basescu care au muls profitul acestei excelente realizari. Tragic e ca cei ce au condus Romania si au facilitat acest jaf au abandonat orice gandire despre a mai construi ceva in plus fata de ceea ce am mostenit de la inaintasii nostri. Tot profesorul Dorin Pavel este cel care a realizat pe locul unor terenuri mlastinoase, in perioada 1934-1937, salba de lacuri Herastrau-Floreasca-Tei, principalul loc de agrement de astazi, despre care cei mai multi bucuresteni cred ca exista dintotdeauna.
Cel care a condus lucrarile de proiectare si apoi a supervizat realizarea in doar 7 ani (1965-1972) a sistemului Portilor de Fier a fost un alt mare profesor si inginer, Alexandru Diacon. El a reusit sa treaca cu bine peste momente de mare dificultate cu o capacitate cu totul remarcabila de a gandi si organiza din faza de proiectare, in cele mai mici detalii, toate etapele constructiei. Mi-amintesc indeosebi de momentul inchiderii finale a Dunarii cand sub colosala putere a curentului (viteza de 17 m/s) uriasele blocuri de beton aruncate in curent erau azvarlite la sute de metri distanta. Sub presiunea apasatoare a temerilor ca nu se va termina constructia uriasului baraj, profesorul Diacon n-a cedat si a cerut respectarea stricta a graficului de descarcari de betoane stabilit de el. Curentul a fost inchis exact la numarul de descarcari prevazut! Nu era o intamplare. In laborator, profesorul studiase zeci de ore, pe un model la scara, comportamentul unor cubulete aruncate de el cu mana in curentul care simula ce urma sa se petreaca in Dunare.
Lucrarea de la Portile de Fier si cu atat mai mult marii ei parinti, profesorii Dorin Pavel si Alexandru Diacon, constituie tot atatea mandrii nationale. Intrebarea e cu ce ne mai mandrim noi azi. N-am incotro si trebuie sa scriu ce-mi vine in minte acum si anume ce spunea o alta mandrie a tarii, academicianul Grigore C. Moisil: 'Legile tarii nu interzic nimanui sa fie imbecil.' Ca urmare a imbecilitatii cel mai des iresponsabile am ajuns la slabiciunea de astazi. Folosim inca ceea ce am mostenit, ceea ce e normal, dar am fost prea putin capabili sa adaugam realizari la fel de importante si, ca urmare, ne zbatem in nesiguranta, teama si umilinta in actuala perioada de criza.
Se adeveresc parca cuvintele marelui Tucidide de acum 24 de secole: 'Cei puternici fac ce pot iar cei slabi sufera ce trebuie.'