Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
La ziar ai zeci de posibilitati de a fi mincinos printr-un titlu si aproape nici una de a zice tot adevarul.
In scolile americane de jurnalism, studentii sunt invatati sa se tina cat mai aproape de adevar, urmand niste reguli stricte ale scrisului alb, fara metafore. N-ai dreptul sa scrii "Explozia preturilor la combustibili", cand se scumpeste benzina. Intre a nu avea voie si a nu avea dreptul, deosebirea e ca de la interdictie la faptul de constiinta. In presa serioasa - fiindca asa se cheama, cu singura metafora acceptata de toata lumea, presa care informeaza corect - , titlul si textul ii dau posibilitatea cititorului sa gandeasca si singur, daca e vorba de o crestere previzibila, suportabila, exagerata sau cum va mai fi fiind ea a pretului ori de o prabusire. Presa serioasa refuza metaforele, deoarece are de unde aduna cititori seriosi, in stare sa se descurce si fara supozitiile gazetarului. Cand ziaristul isi da cu presupusul despre consecintele unor miscari tectonice in sfera preturilor esentiale, cum ar fi bunaoara acela al combustibililor, articolul, mai ales cand e unul de fond intr-o publicatie foarte serioasa - cum e New York Times - , e citit critic de tot consiliul director, de analistii economici si asumat de toti. Ideea e ca o opinie, fara un temei solid in informatie, poate, cand e pusa in fruntea unui jurnal crezut, sa influenteze in bine sau in rau nu numai publicul, ci si piata.
Situatia confuza din redactia ziarului Adevarul, urmata de demisia unei bune parti din redactie, a pus toate mass- media romanesti in situatia de a balansa intre informatia sigura si delirul metaforei in jurul conceptului de ADEVAR. Ca si cum pamfletele cu caracter justitiar, de procuror in cauze cardinale si de prim-stapan al marilor adevaruri sociale semnate de Cristian Tudor Popescu, au reprezentat pentru toata romanimea un maximum de verdict si de verosimil in chestiunile zilei.
Recunosc ca am citit multe din pamfletele sale cu deliciu si, in cateva randuri, cu pornirea de a-l suna si a-i zice: "Ca bine le mai scrii, omule!". N-am facut-o, intrucat eram compatibili numai la traire, nu si la interpretarea informatiei. Unde e prea mult sentiment, incape mai putin adevar general. Unde e prea mult adevar personal, afli mai putin adevar.
Adevarul va fi, inca mult timp de acum incolo, o himera a presei romanesti, o metafora, care-i cheama pe tineri in profesia de gazetar si-i consuma repede, un motiv de monitorizare din partea Europei si un prilej de scepticism la publicul mare al ziarelor.
Recunosc, e o provocare, e stimulator sa asculti atatia oameni vorbind de funie in casa spanzuratului, numai ca ziarul Adevarul va avea indreptatirea sa-si zica pe mai departe astfel numai dupa ce va publica dosarul anchetei oficiale la moartea lui Dumitru Tinu, dar dimpreuna cu acela al SRI-ului. Fiindca dosarul de la SRI precis ca il bate pe al Procuraturii, la fel cum functia bate gradul.
Citește pe Antena3.ro
