O nefericita prioritate pe agenda noului guvern

Din cauza amanarii majorarilor necesare de pret, pentru acomodarea la noile costuri, scumpirile in domeniu - probabil de la 1 ianuarie - vor fi mult mai mari

In loc ca prioritatea prioritatilor pe agenda noului guvern sa fie, cum era firesc, trecerea la aplicarea programului electoral al fortelor politice componente care au castigat alegerile, Executivul va trebui sa rezolve urgent o nefercita mostenire primita de la fostul guvern: embargoul tacit si camuflat - caci declarat si institutional nu putea fi! - asupra cresterilor de preturi in sectorul energetic, de la gaze si electricitate la carburanti, sub motivatia desfasurarii neperturbate a alegerilor, de fapt insa cu viza ca scumpirile sa nu afecteze sansele electorale ale partidului de guvernamant.

Amanarea majorarilor de preturi n-a fost o problema in cazul energiei electrice si gazelor naturale pentru ca societatile distribuitoare erau inca toate de stat, desi unele se privatizasera, dar, pana la votarea legilor de privatizare si incasarea banilor de la cumparatori, acestea se aflau inca la comanda guvernului. La fel in cazul companiilor furnizoare de agent termic pentru incalzire. S-a probat, inca o data, ca autoritatile de reglementare de pe pietele gazelor naturale si energiei electrice sunt, din pacate, la dispozitia guvernului, neinitiind sau neautorizand cresteri de tarife pana la alegeri, cu toate ca asemenea amanari sunt extrem de costisitoare economic, intrucat impovareaza inutil conturile statului (care le suporta temporar), napustindu-se apoi si mai apasatoare asupra populatiei.

Pe piata carburantilor, amanarile majorarilor de preturi au fost obtinute prin interdictia de a umbla la preturile la pompa impusa societatii Petrom, aflata, ca si distributiile de gaze si electricitate, inca in aceeasi faza de privatizare, fara insa a se fi executat efectiv transferul catre noul proprietar privat. Pentru restul pietei s-a recurs, evident, la presiunile de rigoare, iar rafinariile deja private ca si benzinarii privati n-au sfidat guvernul si in consecinta au amanat scumpirile. Desi le ardea buza sa majoreze preturile intrucat le-o impunea, si inca intr-un mod constrangator, aprovizionarea la costuri abominabile de pe piata internationala, unde cursurile titeiului s-au situat, de cateva luni, la niveluri ametitoare. Deteriorarea cursului dolarului in raport cu leul n-a facut decat sa "indulceasca" intrucatva in ultimele saptamani povara platilor.

Noul guvern, indiferent de culoarea politica, va trebui sa ridice rapid embargoul pus pe sest de fostul guvern. De altfel, nici sa vrea sa mentina, n-ar putea! Intelegerile s-au facut cu fostul guvern, iar economic a se pune botnita preturilor in domeniu ar fi imposibil. De altminteri, nu numai guvernul se schimba, ci si actorii.

Petrom si distributiile de gaze si electricitate privatizate nu vor mai fi efectiv de stat si, ca atare, isi vor promova preturile in crestere convenite prin insesi contractele de privatizare. Prin aceste contracte s-a stabilit ca statul sa plateasca despagubiri noilor proprietari daca nu se respecta regulile negociate, printre care marirea tarifelor pentru recuperarea costurilor si investitiilor. Cat priveste piata produselor petroliere, aceasta este o piata liberalizata, cu preturi pe care le impun costurile si cererea si oferta. Din pacate, din cauza amanarii majorarilor necesare de pret, pentru acomodarea la noile costuri, scumpirile in domeniu - probabil de la 1 ianuarie - vor fi mult mai mari decat fara amanarile mentionate, caci trebuie sa se recupereze si pierderile inregistrate pe timpul amanarilor respective.