O nenorocire pentru PSD - slabiciunea noii puteri

Deveniti socotitori de Anul Nou, cativa condeieri au descoperit ca Guvernul Tariceanu a trecut prin Parlament cu mai multe voturi decat cele asigurate de proaspata coalitie. Un numar de deputati si senatori din Opozitie s-a pronuntat pentru, desi ipostaza i-ar fi cerut sa se pronunte impotriva.

CALCULE. PSD ar putea astepta ca Executivul condus de Tariceanu sa se prabuseasca de la sine, deschizandu-i calea spre guvernare

In orice socotitor sta insa si un detectiv de timp liber. Situatiei din Parlament i s-au gasit la iuteala dedesubturi de roman politist. Un numar de alesi ai poporului ar fi tradat PSD in favoarea Aliantei. Respectivii analisti provin dintre chibitii electorali ai presedintelui zis si ales. Explicabila, asadar, graba cu care ei au vorbit de o ruptura in PSD. O ruptura provocata, pe de o parte, de nemultumirea fata de Adrian Nastase si, pe de alta, de simpatia fata de Traian Basescu.

Intr-adevar, un numar de parlamentari PSD a votat pentru ca Guvernul Tariceanu sa treaca la prima incercare. Dar nu pentru ca formatiunea lui Adrian Nastase ar fi inregistrat niscaiva dezertari pe sest, ci pentru ca asa a fost indicatia de la sefia partidului: nici o piedica fatisa fata de instalarea noii puteri. Aceasta indicatie e lesne de sesizat in intreg comportamentul PSD din ultimul timp. Candidatii la functiile de ministri n-au avut nici o problema in fata comisiilor parlamentare controlate de fostul partid de guvernamant. Exceptie facand, desigur, legendara blonda de la Primarie, atat de nelalocul ei intr-un guvern fie el si condus de Tariceanu, incat membrii comisiilor s-au temut sa nu fie o capcana intinsa de Traian Basescu. Daca o treceau, presedintele ales ar fi aratat-o natiunii in toata splendoarea ei de minijupista a inteligentei drept dovada ca parlamentarilor PSD le-a stat gandul mai mult la oferta de genunchi a candidatei decat la pregatirea ei pentru integrarea Romaniei in Uniunea Europeana. Alaturat momentului investirii, cel al trecerii prin comisii ne lasa sa banuim transpunerea in practica a unei indicatii. Se poate lesne presupune ca si alti candidati, chiar daca nu atat de stralucitori in prostia lor exemplara precum blonda de la Primarie, ar fi putut fi trantiti cu brio. Adaugand trecerii lor fara probleme prin examenul unor politicieni harsiti precum parlamentarii PSD, atmosfera mai mult decat binevoitoare fata de alti candidati precum Mona Musca, de departe unul dintre cei mai cranceni adversari ai PSD, impresia de consemn respectat riguros nu poate fi pusa la indoiala.

Decizia conducerii PSD nu-si are izvorul intr-o schimbare spectaculoasa fata de adversarul politic. Chiar daca Ion Iliescu, ayatolahul PSD, nu conteneste a invoca necesitatea consensului national, liderii fostului partid de guvernamant n-au ajuns pana acolo incat sa puna umarul la instalarea temeinica a unor noi consumatori din ciolanul cu fasole al patriei. E vorba mai degraba de o tactica subtila asumata de liderii PSD. Cel putin pentru un anume timp, noua putere nu trebuie boicotata. Sau, ma rog, nu trebuie boicotata pe fata. O asemenea tactica se intemeiaza - presupunem - pe sesizarea catorva note de esenta ale momentului politic.

Prima si cea mai importanta e data de stilul de actiune al lui Traian Basescu. Fostul edil sef e un specialist al situatiilor conflictuale. Exceptionala sa cariera politica se datoreaza in mare parte prostiei PSD de a-l lucra pe fata. Traian Basescu a exploatat la maximum aceasta situatie. Pe de o parte, pentru a-si justifica dezastrul mandatului sau de Primar General, pe de alta, pentru a obtine capital electoral din postura de victima a partidului-stat. Era limpede ca o boicotare fatisa a Guvernului Tariceanu i-ar fi dat lui Traian Basescu infinite pretexte de spectacole nationale de tip catavencian. Profitand de oportunismul posturilor de televiziune, presedintele ales ar fi aparut seara de seara la Jurnalele de actualitati pentru a denunta poporului diabolicele actiuni ale PSD, care-l impiedica sa-i faca lui Calin Popescu Tariceanu un Guvern cadou de Mos Gerila. Exagerata bunavointa a PSD i-a dejucat planurile. Ramane de vazut daca Traian Basescu va gasi un antidot la tactica fostului partid de guvernamant: cea a mierii in care se arunca viespea pentru a o transforma in musca glasata.

O alta nota luata in calcul de liderii PSD se refera la Guvernul Tariceanu. Alcatuit in exclusivitate de Traian Basescu, noul executiv are toate motivele sa inspire mila. Pare guvernul unui act facut in pripa, mai ceva ca actele de pe Soseaua de centura, unde nu e nevoie nici sa te deschei la prohab. Intre formatiunile care-l alcatuiesc nu e nici o legatura. Nici de ideologie, nici de program, nici macar de culoarea ochilor. E un Guvern de stransura, ceva in genul ostirii minoritare din "tiganiada" lui Budai Deleanu, pornita in cautarea lumii cu dealuri de mamaliga si rauri de lapte pe vale. Primele sale acte stau sub semnul improvizatiei absolute ascunse sub ambalajul propozitiilor gaunos solemne in genul celor ale lui Calin Popescu Tariceanu despre incheierea tranzitiei. O masura revolutionara precum cea a impozitului de 16 la suta a fost luata intr-o ora, fara o pregatire a opiniei publice, dar mai ales a masinariei menite a colecta banii de la contribuabilii cu obiceiul tipic romanesc de a trage statul pe sfoara.

In viziunea liderilor PSD sunt toate datele pentru a crede ca noua putere, lipsita de legitimitate, deoarece atat guvernul cat si presedintele sunt rezultatul negotului la masa verde, se va prabusi in scurt timp de la sine, deschizand calea accesului la putere fara un prea mare efort, asa cum s-a petrecut dupa 1996. Nu-i exclus ca aceste calcule sa fie corecte. Daca liderii PSD isi vor intemeia politica din perioada urmatoare in exclusivitate pe asteptarea ca guvernul Tariceanu sa se prabuseasca de la sine, pentru viitorul partidului ar fi o adevarata nenorocire. Din acest punct de vedere, asemenea alegerilor, care n-au adus cu sine o infringere categorica a PSD, slabiciunile noii puteri constituie marele pericol pentru soarta celui mai important partid al Romaniei de azi. O infrangere evidenta la scrutin, o putere cu vadite semne de durabilitate ar fi fost mult mai benefice PSD. Fostul partid de guvernamant a ratat ocazia de a se reforma in perioada de opozitie 1996-2000, tocmai pentru ca puterea de la vremea respectiva s-a dovedit a fi de celofan. Fara prea mare efort, PSD a crescut in sondaje, astfel incat din 1998 era dat deja drept castigator al alegerilor. Rapida trecere de la situatia de invins la cea de iminent invingator a facut ca necesara reformare a partidului sa fie amanata. Or, PSD are neaparata nevoie de framantarile pe care le aduc de regula dificultatile uriase. Framantari din care poate iesi un partid nou, modern, adaptat la realitatile Romaniei de azi. Va reusi PSD sa se transforme si fara a-l obliga la asta perspectiva de a sta patru ani in opozitie? E o intrebare de viata si de moarte pentru un partid care n-a cunoscut pana acum o transformare revolutionara.