Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Apelănd la binecunoscutul truc al aşteptării prime-time-ului, Traian Băsescu şi-a făcut loc pe toate televiziunile care transmiteau Jurnalul principal, cel de la ora 19:00, pentru a declara că a promulgat Legea Pensiilor. Anunţul prezidenţial a tulburat profund apele logicii de tip aristotelic. La inceputul lui iulie 2007, Traian Băsescu a ieşit pe toate televiziunile pentru a avertiza că nu va promulga Legea pensiilor pănă cănd guvernul nu-i va trimite documentaţia din care să rezulte existenţa unor surse de finanţare.
Poziţia sa faţă de Legea pensiilor a fost căt se poate de clară:
De sorginte populistă, Legea va lovi grav dezvoltarea ţării, constituindu-se intr-un exemplu strălucit de sacrificare a interesului naţional pe altarul calculului electoral mărunt.
O poziţie intemeiată pe credinţa că Legea a fost iniţiată şi trecută prin Parlament cu incălcarea gravă a articolului 138 aliniatul 5 din Constituţie.
Dacă aş promulga Legea fără a avea certitudinea că există sursele de finanţare, aş intra in conflict cu Legea fundamentală a ţării - şi-a argumentat domnia sa punctul de vedere.
Sub semnul acestei ipostaze de apărător al interesului naţional şi al Constituţiei, Traian Băsescu a cerut guvernului, prin Scrisoarea din 10 iulie 2007, să-i trimită documentaţia privind sursele de finanţare.
Se presupunea că, odată primită această documentaţie, preşedintele va purcede la o serioasă disecare a dosarelor şi va promulga Legea numai dacă argumentele erau serioase.
In locul unei analize economice, luni seara, guvernul a trimis preşedintelui o Scrisoare ce ţine să precizeze că refuză să-i ofere documentaţia.
Nu ştim dacă guvernul are sau nu sursele de finanţare a măririi pensiilor.
Ştim insă sigur că lui Traian Băsescu nu i s-a indeplinit condiţia fundamentală pentru a promulga Legea.
Logic ar fi fost să retrimită Legea la Parlament.
Avea un serios motiv şi in gestul Guvernului de a-i trimite, in locul unei documentări serioase, o Scrisoare prin care i se refuza orice argument de ordin economic.
Desigur, asta ar fi insemnat uriaşul risc al pierderii voturilor pensionarilor.
Un bărbat de stat, in clipa cănd işi dă seama că un gest al său e benefic pentru ţară, işi asumă şi riscul de a pierde capital electoral.
Din perspectiva mai largă a istoriei, gestul lui Traian Băsescu de a promulga Legea, in ciuda credinţei afişate că e o nenorocire pentru dezvoltarea ţării, e o eroare.
Din perspectiva interesului strict al lui Traian Băsescu - cel de a scoate capital electoral din orice - gestul de a promulga Legea e o victorie.
O victorie nu numai in ce priveşte preocuparea sa pentru voturi cu orice preţ, dar şi in ce priveşte bătălia sa cu PNL. Să ne explicăm. In locul unui răspuns serios sau, mă rog, al imaginii de răspuns serios, Guvernul i-a trimis o Scrisoare provocatoare. Mai mult ca sigur, consilierii lui Călin Popescu Tăriceanu au mizat pe mult invocatul orgoliu al lui Traian Băsescu.
S-a făcut următorul calcul: Ii spunem lui Traian Băsescu făţiş că-i refuzăm solicitarea de a-i prezenta resursele de finanţare.
Traian Băsescu şi-a intemeiat campania impotriva Legii pe indoiala că aceste surse de finanţare ar exista. Refuzănd să-i dăm sursele de finanţare, ii oferim un argument spectaculos de a nu promulga Legea. Ţinănd cont şi de orgoliul său nemăsurat, răspunsul nostru il va face să nu promulge Legea. Traian Băsescu a sesizat insă capcana.
Retrimiterea Legii la Parlament ar fi fost un dezastru pentru capitalul său electoral.
Astfel că domnia sa a promulgat Legea, insoţindu-şi gestul de o denunţare a felului in care guvernul a fundamentat-o. Drept pentru care a şi oferit Guvernului soluţiile sale pentru ca aplicarea Legii să nu lovească dezvoltarea ţării.
Din punct de vedere electoral, Traian Băsescu a impuşcat doi iepuri:
1) A evitat cu brio ostilitatea milioanelor de pensionari.
2) Şi-a căştigat electoratul de dreapta, activ, dinamic, electoratul care vede in el un politician preocupat de dezvoltarea ţării, dar pe care populismul Guvernului liberal l-a constrăns să promulge Legea.
Această victorie a fost posibilă, deoarece Traian Băsescu n-are nici o jenă să se contrazică de la o zi la alta. In asta şi constă forţa sa electorală.
