O parere

In ceasul oranj al intruparii victoriei basesciene la scrutinul din 2004 (e drept, la numai cateva sute de voturi diferenta), am socotit infrangerea candidatului pesedist o imensa surpriza. Mi se paruse, pana atunci, ca vointa electoratului roman fusese deja macerata in zeama de trandafiri cozmancizati si, prin urmare, alegerile prezidentiale erau sortite sa implineasca o simpla formalitate. Un gest pur simbolic, de confirmare transparenta a hotararii luate in dosul usilor inchise ale partidului-stat, manipulator de constiinte sau macar de brate votante. Simbolul unei democratii parguite, desi in gumari, apropiata de standardele euro-atlantice. Ca mecanism de dobandire a puterii politice, desigur, si nu ca expresie estetica. Am privit, la acel moment, virusul portocaliu raspandit imprejurul hotarelor danubiano-carpato-pontice fara sa-i dau vreo atentie. O noua toana a Americii ori a Europei - mi-am zis - , in teribila lor goana dupa piete de desfacere si dupa poligoane militare. M-am inselat, intrucat s-a adeverit iarasi ca e mai important ce se pritoceste in cancelariile occidentale decat in ogeacurile electorale de la noi.

Asa se intamplase si in 1996, cand Apusul, nitel speriat de incetineala decomunizarii, dar si de mijloacele minieresti de coercitie stradala utilizate de"oamenii de bine" ai "gradinarului Iliescu, l-a inventat, in laboratorul "Aliantei Civice", pe insipidul Emil Constantinescu. S-a sperat ca autoproclamatul lider regional va destructura serviciile secrete de inspiratie kaghebista si va orienta tara, nesovaielnic si definitiv, cu fata catre Poarta bruxelleza. Procesul comunismului n-a mai avut loc, "desecretizarea" colaboratorilor, tortionarilor si informatorilor Securitatii s-a pierdut in hatisul birocratic, iar sosia voievodala a lui Cuza a sfarsit strivita de Sistem, nu inainte de a-i birui pe ortacii lui Cozma la Costesti si Stoenesti.

Comunitatea internationala a priceput lesne ca solutia schimbarii prezidentiale esuase, in incercarea de a asigura stabilitatea ravnita pentru implementarea experimentelor social-politice si economice postcomuniste. Pe fondul iluziilor carpite, sufragiul din anul 2000 l-a readus la Cotroceni pe parintele consensului national, revolutul Ion Iliescu. Misiunea sa nu se incheiase cum ne inchipuisem atatia, iar societatea nu era in stare sa se rupa de trecutul socialismului multilateral dezvoltat. Occidentul a inteles ca nu te poti desparti razand de-un "ieri" plin de nostalgii felurite, intr-o tara inselata de himera egalitarismului social. Rezistenta la prefacerile impuse de acquisul comunitar si mentalitatile euro-sceptice i-au convins pe "cei de-afara" ca e nevoie, inca, de compromisul iliescist. Un ultim mandat, senin, fara miscari intestinale, cu o aparenta pace sociala si o zvacnire economica, a insemnat iesirea din istorie a adulatului si hulitului, deopotriva, Ion Iliescu.

Iminenta integrarii a obligat Axa Londra-Washington sa nascoceasca un altfel de conducator, tot cu "carlig" la mase, aidoma predecesorului, dar in alt registru artistic. Unul dispus sa joace populist rolul "vidanjorului" programat sa curete haznaua politica de "adunatura de lichele" aflata candva in solda Securitatii. Nu se cadea ca Romania sa intre in luxoasele saloane euro-atlantice cu delatorii prasiti de plesitele concentrationarului totalitar. Si cum sa-si justifice americanii cheltuielile razboiului rece, deloc de neglijat, daca nu prin ridicarea slinoasei cortine de pe uriasa "caracatita" a oprimarii dictatoriale? Si, la vremuri noi, e nevoie de agenti noi, caci "dosariada" de acum e tocmai perdeaua in spatele careia se consolideaza o alta retea de influenta. Or, pentru toate astea, nimeni nu era mai nimerit ca "torpilorul" Traian Basescu, dezlegat de Sistem sa opereze anumite deconspirari. Guraliv, simpatic si nedus la biserica, ce mai, unul de-al nostru, din popor!, "Iepurasul" e utilizat cu rentabilitate maxima, conform valorii sale de intrebuintare. Nu mult insa, deoarece viitorul statut de membru al UE al Romaniei il va face incomod si nedorit in cercurile selecte ale Apusului manierat, unde eticheta e un tabu osificat. Jandarmii mondiali se vor orienta spre altcineva, spre Mircea Geoana de exemplu, politician deprins cu limba de rumegus si cu croiala vestimentara inclinata a diplomatiei. Iar pentru a-l inlatura pe actualul presedinte, se vor slobozi aceiasi caini ai "Dosariadei", caci cine ridica dosarul de dosar va pieri... E o parere oarecare, nimic altceva, si nu o profetie.