Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
JURNAL DE CINEFIL
Al Pacino, John Cusack, Bridget Fonda, Danny Aiello, David Paymer, Martin Landau, Tony Franciosa. De băieţii ăstia şi de domnişoara Fonda ne ocupăm in răndurile de mai jos.
JURNAL DE CINEFIL
Al Pacino, John Cusack, Bridget Fonda, Danny Aiello, David Paymer, Martin Landau, Tony Franciosa. De băieţii ăstia şi de domnişoara Fonda ne ocupăm in răndurile de mai jos.
Ii vedeţi pe toţi in seara asta după miezul nopţii la TVR in filmul City Hall. In condiţii normale nu v-aş recomanda un astfel de film, in ciuda distribuţiei sale impresionante. Asta pentru că Pacino nu e la intreaga sa capacitate, Fonda nu e folosită cum trebuie, iar personajul lui Cusack nu e suficient dezvoltat şi din această cauză e puţin confuz. Dar zilele acestea, filmul regizat de Harold Becker (cel care a făcut şi Sea of Love) are alte semnificaţii.
Despre ce vorbeşte filmul City Hall? Despre o crimă, un primar cu nişte interese, ceva jocuri politice şi un pic de discriminare. Vi se pare un subiect cunoscut?
Acţiunea nu se petrece la Roma, cum v-aţi aştepta, ci la New York; victima nu e o femeie, ci un puşti, dar jocurile politice sunt pe alocuri aceleaşi. Şi, dacă puteţi să vă detaşaţi un pic, veţi avea o perspectivă nouă din care să priviţi ceea ce li se intămplă romănilor din Italia.
Iar dacă analizaţi construcţia filmului, mai puteţi să faceţi o analogie cu vălmăşeala pe care o descoperim prin presă in legătură cu aceleaşi incidente. Filmul City Hall are patru scenarişti, iar rezultatul pe care-l vedeţi pe ecran e un exemplu bun despre ceea ce se intămplă cănd sunt prea mulţi oameni care transmit mesaje, care-şi spun/scriu opiniile. Altfel spus, dacă nu eşti ordonat cu ce comunici, nu te mai salvează nici Pacino.
Habar n-am dacă o să vreţi să vă uitaţi la filmul acesta la noapte; pentru mine e doar un pretext ca să mă incrunt pentru idioţenia autorităţilor noastre care nu ştiu să administreze o situaţie de criză. Care nu reacţionează cănd o actriţă romănă e luată drept traficant de minore, care derulează pe tv o campanie de mii de euro privind antidiscriminarea romilor intr-o perioadă in care prima ştire la jurnal vorbeşte despre crimele lor (astfel cheltuind banii de pomană; plus că spotul e sec, fără o implicare emoţională corespunzătoare), care vorbesc, fiecare pe limba lui, doar pentru interesul lor politic şi care uită că noi măine, poimăine trebuie să ieşim din nou din ţară cu treburi şi o să ne fie ruşine că suntem romăni. Şi o să ne apuce furia neputinţei că trebuie să fim umiliţi pentru naţionalitatea noastră.
Tot mai aştept să se trezească un scenarist care să transforme evenimentele astea incredibile in filme; poate văzute pe ecran au mai mare impact asupra celor care pe bani mulţi sunt obisnuiţi să fie (doar) spectatori.
Al Pacino, John Cusack, Bridget Fonda, Danny Aiello, David Paymer, Martin Landau, Tony Franciosa. De băieţii ăstia şi de domnişoara Fonda ne ocupăm in răndurile de mai jos.
Ii vedeţi pe toţi in seara asta după miezul nopţii la TVR in filmul City Hall. In condiţii normale nu v-aş recomanda un astfel de film, in ciuda distribuţiei sale impresionante. Asta pentru că Pacino nu e la intreaga sa capacitate, Fonda nu e folosită cum trebuie, iar personajul lui Cusack nu e suficient dezvoltat şi din această cauză e puţin confuz. Dar zilele acestea, filmul regizat de Harold Becker (cel care a făcut şi Sea of Love) are alte semnificaţii.
Despre ce vorbeşte filmul City Hall? Despre o crimă, un primar cu nişte interese, ceva jocuri politice şi un pic de discriminare. Vi se pare un subiect cunoscut?
Acţiunea nu se petrece la Roma, cum v-aţi aştepta, ci la New York; victima nu e o femeie, ci un puşti, dar jocurile politice sunt pe alocuri aceleaşi. Şi, dacă puteţi să vă detaşaţi un pic, veţi avea o perspectivă nouă din care să priviţi ceea ce li se intămplă romănilor din Italia.
Iar dacă analizaţi construcţia filmului, mai puteţi să faceţi o analogie cu vălmăşeala pe care o descoperim prin presă in legătură cu aceleaşi incidente. Filmul City Hall are patru scenarişti, iar rezultatul pe care-l vedeţi pe ecran e un exemplu bun despre ceea ce se intămplă cănd sunt prea mulţi oameni care transmit mesaje, care-şi spun/scriu opiniile. Altfel spus, dacă nu eşti ordonat cu ce comunici, nu te mai salvează nici Pacino.
Habar n-am dacă o să vreţi să vă uitaţi la filmul acesta la noapte; pentru mine e doar un pretext ca să mă incrunt pentru idioţenia autorităţilor noastre care nu ştiu să administreze o situaţie de criză. Care nu reacţionează cănd o actriţă romănă e luată drept traficant de minore, care derulează pe tv o campanie de mii de euro privind antidiscriminarea romilor intr-o perioadă in care prima ştire la jurnal vorbeşte despre crimele lor (astfel cheltuind banii de pomană; plus că spotul e sec, fără o implicare emoţională corespunzătoare), care vorbesc, fiecare pe limba lui, doar pentru interesul lor politic şi care uită că noi măine, poimăine trebuie să ieşim din nou din ţară cu treburi şi o să ne fie ruşine că suntem romăni. Şi o să ne apuce furia neputinţei că trebuie să fim umiliţi pentru naţionalitatea noastră.
Tot mai aştept să se trezească un scenarist care să transforme evenimentele astea incredibile in filme; poate văzute pe ecran au mai mare impact asupra celor care pe bani mulţi sunt obisnuiţi să fie (doar) spectatori.
