O proclamatie ratata (2)

Cuprins de aduceri aminte revolutionare, Sorin Iliesiu a lansat, in prag de Pasti, un apel sentimental catre organizatiile nonguvernamentale care au format in 2004 "Coalitia pentru un Parlament Curat", cerandu-le sa infiinteze "Societatea Civila pentru Romania".

O Societate "avand ca principal obiectiv reforma morala a societatii romanesti", indeosebi prin elaborarea "Proclamatiei pentru Romania" ori "Proclamatia Timisoara - Bucuresti" (a doua varianta e nu doar neinspirata, intrucat are rezonanta feroviara, ci si exclusivista, deoarece ignora zone geografice importante si-asa "satule de Romania"). Reforma presupune, printre altele:

- "Verificarea corectitudinii privatizarilor. Confiscarea de catre stat a tuturor fostelor bunuri ale statului care au fost privatizate in dauna statului si repartizarea imediata a acestora in beneficiul exclusiv al statului."

Semnatarul mazgalelilor intitulate pompos "Proclamatie" vadeste nu doar nostalgice reminiscente comuniste, prin obsesia statului hiperpotent si cleptoman, ci si regretabila necunoastere a principiului restabilirii situatiei anterioare. Anularea unei privatizari, permisa numai pe cale juridica, are ca prima consecinta punerea partilor in situatia anterioara incheierii tranzactiei, ceea ce se traduce, in majoritatea cazurilor, in inapoierea, de catre vanzatorul-stat, a sumelor incasate, dimpreuna cu insemnate daune (de exemplu, actiunea civila intentata de firma americana "NOBLES VENTURE" impotriva statului roman pentru anularea privatizarii Combinatului Siderurgic de la Resita). O astfel de "verificare a corectitudinii privatizarilor" ar crea o instabilitate economica primejdioasa si ar amplifica neincrederea investitorilor de afara in seriozitatea statului roman de a-si onora obligatiile contractuale, semnale si asa suparator de prezente in mediul de afaceri strain;

- "Schimbarea imediata a componentei Colegiului National pentru Studierea Arhivelor Securitatii. Acesta sa fie compus exclusiv din reprezentanti desemnati ai societatii civile si nu din reprezentanti desemnati de catre partidele politice (...)."

Cum legea nu s-a modificat intre timp, fiind greu de crezut ca "legiuitorul", alcatuit din parlamentari ai partidelor politice, va renunta la controlul asupra CNSAS, nu ramane decat idealismul parintelui "Proclamatiei". Cat despre asa-zisa societate civila, dati-mi voie sa-mi manifest sovaiala si scepticismul: Cine este aceasta societate civila si care sunt realizarile ei, cu exceptia impunerii la Cotroceni a mediocrului Emil Constantinescu?;

- "Infiintarea unui Institut national pentru studierea ororilor comunismului in Romania, precum si a unui Muzeu al ororilor comunismului in Romania."

Ma indoiesc ca de muzee duce lipsa Romania contemporana sau ca inexistenta lor explica grava criza morala si economica, sa fim seriosi! Oricum, desi lumea e plina de muzee, omenirea nu a invatat si nu va invata nimic din ororile ce au indoliat-o de-a lungul secolelor si ale caror ramasite odioase sau induiosatoare sunt expuse pretutindeni ca unitati de masura pentru ticalosia si barbaria distructiva ale omului. Si la cate grozavii s-au comis in istoria Romaniei, n-am mai prididi cu ridicarea feluritelor muzee...;

- Scrierea, in spiritul adevarului, a "Istoriei comunismului in Romania", "Istoriei Revolutiei anticomuniste din Romania (decembrie 1989 - decembrie 1990)", "Istoriei postcomunismului din Romania (1989-2004)", "rescrierea corecta a istoriei Romaniei, in special a istoriei secolului XX" si "studierea in scoli a istoriei adevarate a Romaniei."

Apropo, cine e in stare sa arunce piatra si sa afirme senin ca detine adevarul istoric? Si, la urma-urmei, istoria nu e altceva decat o colectie de povestioare, uneori nostime, alteori tragice, incropita de istorici, bieti lefegii sau mercenari de lux inregimentati abil in solda stapanilor zilei. Ca traitor al misterelor si minciunilor revolutionare si postrevolutionare, marturisesc despartirea mea trista si irevocabila de cartile de istorie, niste brosuri scornite sa preamareasca cabotinii si sa justifice faradelegile savarsite de conducatorii hrapareti si paranoici;

- Ameliorarea vietii romanilor prin masuri imediate.

Suna populist, ca-n programele puzderiei de partide si partidulete neaose, mai ales ca se militeaza si pentru "majorarea imediata a alocatiei de stat pentru copii", de parca incremenirea ne-a tintuit sub balconul panicatului Ceausescu;

- Organizarea de mitinguri pentru lansarea publica a Proclamatiei, in a doua jumatate a lunii mai 2005, si transmiterea in direct, de catre Televiziunea Romana, a acestor manifestatii.

In felul acesta, se amageste dl Iliesiu, TVR s-ar reabilita in ochii societatii romanesti, avand in vedere ca postul national de televiziune "a contribuit decisiv la deturnarea Revolutiei anticomuniste din 1989-1990". Cu alte cuvinte, simpla televizare a catorva zeci de mitingisti, surprinsi in flagrant de parelnic patriotism, ar spala de rusine TVR. Nivelul de dezamagire si saracirea endemica a romanilor sunt realitati atat de crude, incat sustinerea publica a "Proclamatiei" este o alta fantezie amuzanta. Un popor jerpelit, inspaimantat de mizerie si fara de sperante imediate, nu e capabil de proteste coerente sau de proiecte civice de anvergura celui visat de oniricul domn Iliesiu. Aproape ca ma umfla rasul citind ineptiile din "Declaratia" cu denumire de inter-city, a carei mediatizare confirma talcul spuselor lui Radu Paraschivescu: "Declaratita este o boala cu simptome precise si transmitere textuala".
De n-ar fi si contagioasa...