Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Ministerul Invatamantului a decretat ultimele 5 zile de cursuri dinaintea vacantei de pasti (2-6 aprilie 2012) "o saptamana de scoala altfel". O saptamana in care prezenta era obligatorie, dar nu se faceau lectii, nu se puneau note, nu se dadeau teste si elevii urmau ca impreuna cu profesorii sa desfasoare activitati atipice pentru programul normal de scoala.
Discutii libere, excursii in natura, vizite la obiective turistice si culturale, activitati recreative. Sunt foarte curios daca ministerul s-a gandit sa faca o monitorizare a acestui experiment, un bilant si, daca da, sa urmeze o comunicare publica a rezultatelor si concluziilor. Daca este sa judec experimentul dupa ce s-a intamplat la scoala fetei mele, concluziile ar fi dezastruoase, dar deloc suprinzatoare in contextul invatamantului romanesc. Problema fundamentala a invatamantului deriva dintr-una fundamentala a societatii romanesti: niciodata nu este vorba despre copii (elevi), particularitatile lor si despre cine sunt ei cu adevarat, ci numai despre noi adultii-parinti (dascali), probleme noastre si ale sistemului tampit pe care l-am creat si-l sustinem.
La scoala nu este vorba despre elevi, ci despre sistem, profesori si problemele lor. Copiii sunt priviti doar ca un ingredient al meseriei acestora. Normal ca daca nu ar mai exista copii, nu ar mai fi elevi si dascalii nu ar mai avea ce sa munceasca.
Eu am sperat ca macar in aceasta saptamana "altfel" sa fie vorba si despre elevi, in primul rand. Sa se inverseze macar o data rolurile: copiii sa fie ascultati ca sa se vada cum gandesc si ce au de spus. Nu, copiii nu tac pentru ca sunt prosti sau inculti. Copiii tac pentru ca se inchid in ei. Este singura lor forma generala de protest. Ei tac pentru ca simt foarte clar cum sunt priviti. Ei tac pentru ca nimeni nu vrea in mod real sa comunice cu ei. Singura ascultare de care au parte din partea dacalilor este aceea cand li se verifica cunostintele si li se pun note. Societatea obliga, prin lege, copiii sa se duca la scoala, adica intr-un mediu in care ei nu se formeaza, ci se deformeaza, pentru ca este un sistem destinat in primul rand meseriei de a fi profesor si nu statutului de a fi invatacel. Exista un extraordinar proverb al indienilor nativi americani care suna asa: "Spune-mi si poate ca am sa uit, arata-mi si poate ca n-am sa tin minte IMPLICA-MA SI AM SA INTELEG". Scoala trebuie sa fie despre implicare si intelegere, nu despre informare.
In prima zi a saptamanii "altfel", luni, fata mea de 14 ani s-a dus la scoala, de la 8, impreuna cu toti ceilalti colegi ai ei. Au stat o ora degeaba singuri in clasa, ignorati, drept pentru care au plecat. Marti, la fel, numai ca unii dintre colegii ei nu au mai venit. La fel si miercuri si joi. Astfel ca, vineri, cand un profesor inimos organizase cu ei o vizita prin Bucurestiul vechi in care el sa le vorbeasca despre arhitectura si ei sa faca fotografii au mai venit doar 5 elevi din toata clasa.
Am sa inchei cu un vechi proverb rusesc (nu sovietic), care mi se pare definitoriu pentru invatamantul romanesc de azi: "Ignoranta e de trei feluri: cand nu stii nimic, cand stii numai prostii si cand stii ce nu trebuie". Un invatamant care-si ignora elevii va produce absolventi ignoranti.
Citește pe Antena3.ro
