Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
La încheierea celui de Al Doilea Război Mondial, se părea că alianţa antinazistă a marilor puteri – Statele Unite, Uniunea Sovietică, Anglia, Franţa – avea să rămână drept o uniune a naţiunilor, decise a asigura lumii o îndelungată pace generală. În Rusia Sovietică apăreau numeroase cărţi sau publicaţii care aduceau omagii marelui stat american. Trei ani mai târziu, începea o altă confruntare: Războiul Rece. În faţa statelor occidentale se constituia blocul comunist. Acordurile americano-anglo-sovietice încheiate pentru cincizeci de ani, la Teheran, Ialta, Potsdam, lăsau loc împărţirii lumii de o parte şi de alta, a unei cortine de fier. Lucrurile se aliniau simplu în comunism: suprimarea oponenţilor, invalidarea, ca libertate şi drepturi, a tuturor cetăţenilor, dictatura absolută a şefului partidului comunist, regim unipartidic, etatism economic, opresiune anticreştină, limitarea exprimării credinţei religioase. După cincizeci de ani, mai exact pe navele americană şi sovietică ce s-au întâlnit în apropierea Maltei, conducerile celor două superputeri decid ridicarea cortinei de fier. Comunismul nu mai alcătuieşte un sistem. Anterior, un foarte mare scriitor, comunist însă, publicase o carte intitulată ironic ,,O stafie umblă prin Europa’’. Era vorba de marxismul care, credea autorul, avea să domine întregul continent. Am crezut cu toţii că stafia care umblase prin Europa a fost alungată continuu, spre a dispărea, în cele din urmă, din întreaga lume. Stafia este însă prezentă, umblă prin România şi alte câteva ţări europene. Ea nu mai reprezintă comunismul pe care l-am trăit cândva, dar este propaganda penibilă anticreştină, jignind tot atât de multe fiinţe omeneşti în acelaşi mod în care jignea anticreştinismul comunist. Să ne bucurăm cel puţin că există religii de care încă nu se atinge nimeni. Cine poate garanta însă viitorul?
