O stenograma din infern

In 1863 aparea in Belgia o carte cu un titlu straniu, "Dialoguri in Infern intre Machiavelli si Montesquieu", semnata discret "Un contemporan". Este vorba despre un joc intelectual, o gimnastica a mintii. Ce ar avea sa-si spuna unul altuia doi dintre cei mai mari ganditori politici privind istoria de la inaltimea secolului XIX si de la adancimea Infernului, unde autorul ii aseaza cu malitiozitate? Machiavelli, care a scris "Principele" si a devenit celebru gandind, in numele Republicii Florentine, o politica cinica, in care binele e mai presus de morala... Si Montesquieu, care a scris "Spiritul Legilor", gandind ca lucrul cel mai de seama pentru politician este respectul moralei fundamentale, inscrisa in legi care nu trebuie incalcate... Am pierdut, sau castigat, o noapte recitind aceasta carte si nu m-am putut opri sa ma intreb ce si-ar putea spune cei doi ilustri filozofi ai politicii daca ar vorbi despre tara noastra astazi. Mi-am imaginat urmatorul dialog:

"MONTESQUIEU: Daca tarile mari ne dau atata bataie de cap, ce parere ai despre una mai mica? Ce parere ai, de pilda, despre aceasta Romanie de la Estul Europei?

MACHIAVELLI: Nu e o tara asa mica. Oricum, este suficient de mare ca indaratul ei sa-si ascunda vanitatile destui politicieni, suficient de mare ca in numele ei sa se rosteasca multe vorbe goale. E o tara cu viitor daca isi limpezeste prezentul. Si asta inseamna, ca de obicei, conducatori puternici. Romanii se pierd mereu in detalii. Le trebuie un conducator care sa vada numai esentialul. Romanii, spre deosebire de cei din Apus, nu vad foarte clar calea de urmat catre ziua de maine. Le trebuie un conducator care sa-i traga dupa el chiar atunci cand ei ar dori sa stea o nesfarsita clipa pe loc.

MONTESQUIEU: Ca de obicei, mergi direct la tinta, Machiavelli. Si iti doresti ca toata lumea sa faca la fel. Ai dreptate, un popor poate sta pe loc la un moment dat, semn sigur ca e, de fapt, in primejdie sa o ia indarat. Dar un popor nu e o trasura care trebuie trasa cat mai repede catre destinatia ei. Daca ar fi asa, ai avea dreptate si ar conta cel mai mult calul. Dar de contat, conteaza trasura insasi. Cat de solid e facuta si cat de bine e intretinuta, cum e ea echipata si cat de atent e folosita. Ceea ce ajunge la destinatie e trasura. Trasura e scopul. Calul e numai un mijloc.
De aceea, fara sa fiu incapatanat si fara sa vreau sa ma repet cu orice pret, iti spun ca ceea ce conteaza sunt institutiile care functioneaza si legile care sunt respectate. Atunci merita sa ajungi la destinatie pentru ca ai cu ce.

MACHIAVELLI: Odata ce oamenii si-au propus sa ajunga undeva, nu le mai pasa si cum ajung acolo. In plus, ei nu cunosc drumul. Asa ca sunt bucurosi sa lase acest lucru pe seama cuiva. Va trudi conducatorul si la umbra acestei trude vor huzuri cu totii. E un lux care are, fireste, pretul lui. Nu-i poti cere celui care conduce sa respecte litera fiecarei legi, daca asa drumul devine mai lung macar cu o zi. Institutia esentiala a celor care pleaca la drum lung prin nestiut este increderea oarba in calauza.

MONTESQUIEU: Ma faci sa zambesc, florentinule! In varianta ta, cel care conduce ajunge la destinatie in vreme ce restul cetatenilor sunt inca presarati pe drum, iar multi dintre ei nici macar nu au plecat. Ce om obisnuit mai respecta legea daca vede ca acela care a dat-o nu se sinchiseste de ea? Si de ce are nevoie mai mult o tara ca Romania despre care vorbim decat de legi respectate de toti?
Conducatorii de care vorbesti nu sunt armasari, ci modele de urmat. Pentru ca oamenii pe care ii conduc nu sunt carute, ci fiinte care gandesc. Gandesc bine sau rau. Dupa cum e modelul pe care il urmeaza, dupa cat de solide sunt institutiile care le fac dreptate si ii ajuta sa traiasca prosperi si sanatosi.

MACHIAVELLI: Romanii au nevoie de oameni puternici pentru ca doar asa se simt aparati.

MONTESQUIEU: Romanii au nevoie de legi bune si egale pentru toti pentru ca, altfel, apararea despre care vorbesti e numai o iluzie la adapostul careia se petrec cele mai mari nenorociri. Legile sunt singurul lor scut chiar impotriva oamenilor puternici despre care vorbeai. Primejdia lor e acum printre ei, in tara lor. Primejdia sunt cei care se cred deasupra legii. "
Sunt nevoit sa opresc aici aceasta disputa. Dar numai pentru o saptamana. Va urma.