O telenovela pentru publicul portocaliu

Sleiti de incercarile dure la care au fost supusi de emisiunile dedicate cazului Iovan sau demisiei dnei Udrea, romanii privitori la tv au fost revigorati cu ajutorul unei noi telenovele: "Telefonul premierului". Analize, dezbateri, declaratii pro si contra, speculatii, prietenii tradate sau aparate, dezvaluiri si acuze cu duiumul, totul servit in foc continuu si in intervale de maxima audienta.

Unii pacatosi mai mari sau mai mici l-au supus pe dl Tariceanu unei judecati apostolice azvarlind verdicte de vinovatie oricarei televiziuni sau publicatii dispuse sa le preia. Dupa ei, onoarea si integritatea justitiei ar fi fost maculate de gestul premierului. Neavand dovezi care sa probeze ca telefonul a insemnat de fapt o interventie in favoarea dlui Patriciu, majoritatea judecatorilor de ocazie a speculat latura morala a afacerii. Pornind de la postulatul ca asa ceva nu se face, e limpede ca premierul a gresit. O astfel de judecata, rostita de ministrul Justitiei, este profund tulburatoare. In opinia dnei Macovei, premierul n-ar fi trebuit sa-l sune pe dl Botos. In schimb, zice ca nu poate comenta schimbarea peste noapte a unui complet de judecata si nici decizia controversata prin care justitia a facut cadou parintilor sai o casa nationalizata. Ce-a luat cu japca regimul comunist legalizeaza justitia reformata a dnei Macovei.

Sa afirmi ca seful Guvernului nu-l poate suna pe procurorul general al Romaniei ca sa se informeze in legatura cu temeinicia si legalitatea unui caz sau altul mi se pare o prostie. Un premier trebuie sa fie bine informat si sub acest aspect. In primul rand, ca sa stie ce sa raspunda intrebarilor presei. In al doilea rand, pentru a impiedica o eventuala comanda politica sau un joc de interese. Nu doar presedintele tarii are obligatia de a veghea la corecta functionare a institutiilor statului, la respectarea drepturilor fundamentale ale omului, ci si primul-ministru. In caz contrar, in relatia cu justitia, primul-ministru ar fi o marioneta, iar dl Botos, Dumnezeu. Mai departe, daca un simplu telefon al dlui Tariceanu poate fi taxat ca imixtiune politica in actul de justitie, convocarile procurorului general al Romaniei in fata politicienilor din Parlament ce sunt?

Incerc sa-mi imaginez ce-ar fi facut acuzatorii dlui Tariceanu daca acesta i-ar fi telefonat dlui Botos ca sa-l intrebe cum merg cercetarile in cazul terenului din Zambaccian. Categoric cu totul alta ar fi fost reactia. Un suvoi de laude s-ar fi abatut asupra premierului, caruia i s-ar fi ridicat la slavile cerului curajul si consecventa cu care s-a angajat in lupta impotriva coruptiei. Imi dau seama, astfel, ca toata vanzoleala a fost generata, ca de obicei, de o prezumtie de vinovatie bazata, de aceasta data, pe prietenia dlui Tariceanu cu dl Patriciu. Or, prieteniile inlocuiesc dovezile in multe dintre acuzatiile aduse de anumiti jurnalisti unor oameni de afaceri sau politicieni. Daca ai fost sau esti prieten cu cineva, atunci poti fi acuzat si de coruptie. In cazul dlui Cocos a fost speculata relatia cu grupul Bitner-Petrache fara sa ni se spuna si ce infractiuni au comis cei trei. In cazul dlor Bitner si Petrache a fost invocata frecvent relatia de prietenie cu dl Adrian Nastase, lipsind cu desavarsire dovezile care sa probeze ca relatia a fost sau este una de tip infractional. In ce-l priveste pe dl Nastase, caruia i s-au atribuit investitii in China, cumparator al Deltei si al Muntilor Carpati, al lantului Sensiblu si al lunii de pe cer, nici o dovada nu confirma, in prezent, gravele acuzatii care i s-au adus. Cu exceptia prieteniilor…

Atentia ni se ineaca in fum si artificii. Asa se explica de ce nu discutam nimic despre buget, relatiile cu FMI, invatamant, sanatate sau despre calendarul integrarii. Trecem usor peste decizii ale DNA, care miros a comanda politica. Orice student la Drept poate spune ca dosarul casei din Zambaccian nu are nici o legatura cu coruptia, la fel si stenogramele PSD. Cat despre casa dlui Basescu, DNA, reformata si cu sef nou, nu-si poate permite nici macar un joc de glezne. Astfel de lucruri le-am mai trait si pe vremea CDR. Poate nu intamplator au fost readusi la Parchet oameni care, atunci, au executat comenzi politice.