x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Editoriale O tristă galerie

O tristă galerie

de Nicolae R Dărămuş    |    14 Sep 2012   •   21:00
O tristă galerie

Cu regret, trebuie sa marturisesc: randurile de mai jos nu imi apartin. Asa e mereu in viata: din cand in cand, cineva mai bun ti-o ia inainte. Ma va ierta asadar, pentru folosirea citatelor, spadasinul sarcasmului, Toparceanu. si pentru indrazneala de a pune ici-colo, in locul unor nume, "domnul X'. Caci portretele se potrivesc de minune:

"Capul de bruta falcoasa, microcefala, cu ochii strambi in dreptul caruia scrie domnul A (…) Domnul B: asimetrie faciala; gura langa barbie, ca la guzgani; expresia: calfa de suster, care asteapta sa-i traga jupanul o palma. Domnul C: cap de Iuda, care discuta cu Christ, dupa aperitive. Domnul D: ochi bridati, gura stramba, asimetrie faciala, bandit mongol din nordul Tibetului. Domnul E: nas mare, maxilare puternice, frunte turtita, cutie craniana atrofiata; expresia: om de afaceri dubioase. Domnul F: crestet turtit, gura cascata, profil de Sacha Guitry, ochi mahmuri; lord englez, dupa orgie cu dame si alcool. Domnul G: face sa-l vedeti! Domnul H: craniu paradoxal; statuie de ceara de la Panopticum, care a inviat si-a innebunit de groaza tovarasilor din muzeu. Domnul I: asimetrie faciala, bandit etc. E o trista galerie de puscariasi si dege-nerati'.

Randurile scrise de Toparceanu, stiute pe de rost, imi vin in minte ori de cate ori ii vad pe unii – pe cei mai multi! – dintre miliardarii natiunii. Ii studiez de ceva vreme, la televizor, dar mai cu seama atunci cand presa – spre informarea poporului si starnirea admiratiei publice – le publica , pe aceeasi pagina, lista si galeria de portrete. Vazuti separat, se deosebesc. Oarecum. Impreuna, pusi unul langa celalalt, se aseamana insa izbitor. si, tot de ceva vreme, ma incapatanez sa caut, sperand ca voi gasi macar la unul – Doamne, cum am cautat si n-am gasit! – lumina din ochi, cea pe care, pastrand cu umilinta proportia, o cauta, cu lumanarea, Diogene. O caut, spre a-mi putea spune, macar o data: "Da! Iata un om!'.

Fireste, Dumnezeu nu ne face asa cum am vrea. Nu toti putem avea fruntea lui Eminescu, stralucirea angelic-mefistofelica de pe chipul lui Toparceanu, ori cerul de toamna din ochii lui Peter O’Toole, recitand Shakespeare. Nu se poate asa ceva si nici n-ar fi drept. Dar, nici chiar asa!… Fiindca eu nadajduiesc, totusi, ca exista si miliardari care acolo, in suflet, in minte, sunt, cat de cat, altfel decat le este cautatura. Sau aici, pe plaiul mioritic, sa fie oare o conditie a "succesului', fizionomia si cugetul de "gospodar gros', portretizat de Sadoveanu in acel Calistrat Bogza, hotul cu baltag insangerat? Sa fie oare chiar grasul cont bancar, automobilele, pitipoancele si viloaiele dovada ca preocuparea atroce pentru stransura fara de masura se intipareste pe chip, inlocuind lumina si viata cu intunericul vioi?

Imi este greu sa raspund intrebarii acesteia, dar privind chipurile miliardarilor romani, invariabil vorbele lui Toparceanu mi se infig in minte, ca si sfarsitul concis al analizei sale psiho-antropologice: "o trista galerie de puscariasi si degenerati'.

Sa ma mai mir atunci de oceanele de rumegus care au sufocat raurile de munte din Apuseni in Bucovina si din Alba in Neamt? Sa ma mai uimesc in fata partidelor de vanatoare, ilegale si badaranesti ale puternicilor zilei, ori de uciderile periodice ale apelor, prin deversari criminale de reziduuri chimice ale unor fabrici si, mai nou, prin hidrocentrale private ce condamna la moarte si uscaciune albii si vai paradisiace din Carpati? Sa ma mai intreb cum de nimeni nu isi rupe de la punga groasa, asemenea obrazului, spre a cheltui pe ceea ce alte natiuni numesc, aplicand-o, reconstructia ecologica? Sa ma intreb de ce mecenatul cultural adevarat este o imposibilitate aici, unde pana si demnitarii isi ascund averile atunci cand legea prevede transparenta? N-ar trebui sa ma mir de nimic, desi, naiv si anacronic, continuu sa cred ca nesimtirea este un lucru anormal.

Ar trebui sa imi explic totul, simplu, doar privindu-i pe acesti "calistrati bogza' ai afacerilor si politicii romanesti, demnitari, ori clienti ai puterii, care o fi fost ea. Rara galerie de portrete careia sa i se potriveasca mai bine salutul batranesc: "Sa-ti fie inima, dupa cum ti-e cautatura'.

×